Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

că „terţa media“ înseamnă liceul, dar de fapt mi-a spus: o gagică
«Bă, „terţa media“ înseamnă 8 clase». Şi după aceea m-am
întors şi m-am corectat zic: «Bă, staţi puţin că eu nu am 8 clase,
eu am liceul». «Wow, ai liceul, foarte tare. Eşti şmecher».
«Da frate, mânca-ţi-aş, sunt şmecher». Nu le-am spus că sunt
inginer (Augustin, inginer/ajutor mecanic).
Frustrarea privind poziţia ocupaţională apare ca urmare a
dificultăţilor de interacţiune la locul de muncă. Un inginer
salahor nu este o situaţie obişnuită, iar prezenţa lui Augustin
pe şantier cauzează nesiguranţă în relaţiile sociale ca
urmare a unor aşteptări neclare asociate diferitelor poziţii
de status. Statusul educaţional universitar fundamentează
aşteptări ridicate: un inginer ar trebui să ştie să construiască,
dar Augustin nu avea deloc experienţă în acest domeniu.
Aşteptările rămânând neconfirmate, grupul de colegi manifestă
respingere şi atitudine de superioritate. Atunci când
înţelege efectele nedorite ale dezvăluirii statusului educaţional,
Augustin îşi redefineşte identitatea şi reconstruieşte interacţiunea
urmărind o relaţie de egalitate sau inferioritate.
În timpul interacţiunii cu reprezentanţii agenţiilor de plasare
a forţei de muncă, dar şi la locul de muncă, el îşi creează
un profil personal adecvat modului în care înţelege aşteptările
celorlalţi. Ascunde parţial sau total anumite aspecte ale
personalităţii şi activităţii sale, astfel încât să reducă riscul
respingerii.
Redam în continuare o parte din interviul cu Augustin.
Fragmentul mi s-a părut relevant pentru schimbările intervenite
în poziţionarea sa în raport cu ceilalţi, acesta reflectând
modul în care educaţia a influenţat interacţiunile cotidiene şi
dificultăţile de integrare resimţite la locul de muncă.
— Le-ai spus că ai facultate?
— Nu acuma, unde lucrez acum din păcate ştiu că sunt inginer.
Din păcate. Trebuie să explic şi treaba asta într-un context mai
larg. [...] Am venit în Italia şi m-am... Am intrat în legătură cu
italienii, am lucrat, am... Bla bla bla. Şi normal, prima dată:
„Bă, românule, tu ce faci, ce e cu tine?“ „Păi, uite aşa am făcut
un pic de şcoală, acuma sunt şi eu amărât aicea în Italia, să
muncesc şi eu, mâncaţi-aş. Bă, am făcut inginerie, nu e mare
lucru... Adică... Nu e mare şmecherie să fii inginer şi vreau şi
eu să lucrez“. Automat, bine, acuma depinde şi cu ce tip de italieni
intri în contact, dar tipul ăla cu care am intrat eu în contact
41