Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

ale indivizilor prin ceea ce el numeşte „bunul-simţ“. În parte
captivi propriilor încorporări, membrii centrului au prin acest
bun simţ capacitatea de a realiza condiţiile care fac posibile
mărturisirile, de a observa contradicţiile şi inconsistenţele
hegemoniei în care trăiesc, dar fac acest lucru mai degrabă
nesistematic. În cadrul interviurilor purtate cu mine, referindu-se
la ceea ce eu am identificat ca fiind formalismul interacţiunilor,
membrii au putut vorbi despre „algoritmul“ folosit
de angajaţi în conversaţii, despre neconcordanţa dintre exprimarea
mărturisirilor pozitive şi renunţările ulterioare sau
despre frecvenţa mare a mărturisirilor din partea aceloraşi
persoane. Cea mai sistematică şi elaborată abordare asupra
mărturisirilor despre care am auzit era a unui domn care
credea că aceastea sunt rezultatul „excesului de zel“, şi după
încercarea a le spune „adevărul“ angajaţilor şi membrilor a
fost exclus informal din conversaţiile desfăşurate în timpul
masajului. Atât pentru Gramsci, cât şi pentru Burawoy, există
întotdeauna capacitate de acţiune din partea subiecţilor.
Plasaţi în alt context şi în prezenţa unor mize diferite faţă de
cele în care plasează Gramsci problema hegemoniei, proiectarea
în abstract a soluţiei înaintate de acest activist marxist
ar putea presupune coagularea inconsistenţelor şi contradicţiilor
din cadrul centrului de masaj într-o totalitate coerentă
şi sistematică, într-o contra-hegemonie produsă pentru
membri de către intelectualii săi organici. Soluţia pare nepotrivită
în cazul nostru, dar poate să explice de ce, o dată
încorporate sub alte regimuri de putere, grupurile găsesc
mai uşor motive să conteste această hegemonie.
Sub o altă formă, capacitatea de acţiune a membrilor
se manifestă indirect ca o consecinţă a eterogenităţii puterii.
Membrii pot găsi motive pentru a rezista unor forme de
hegemonie din afara centrului de masaj la nivelul subiectivităţilor
produse ca urmare a condiţiilor impuse de companie
pentru atingerea obiectivelor financiare. Ca pensionari din
clasa muncitoare aceştia, se confruntă, odată cu încheierea
rolurilor sociale, cu pierderea recunoaşterii celorlalţi.
Prezenţa zilnică la centrul de masaj a devenit pentru mulţi
dintre membri un „serviciu“, în ciuda încercărilor angajaţilor
de a resemnifica această activitate. Pe de altă parte,
237