Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

părţile anale şi genitale ale corpului, este impură (spurcată).
O serie de gesturi, precum a te spăla imediat după scularea
din pat pe mâini şi faţă – bineînţeles, la puţul din curte, în
văzul tuturor – sau a scuipa pe degetele care au atins un
picior sau a spăla în ligheane separate cu bucăţi de săpun
diferite hainele de sus faţă de cele de jos, cele de copii cu
hainele de sus, cele ale unui nucleu familial separat de cele
ale altuia, în situaţia locuirii cu familia extinsă, se explică
prin acest etos al purităţii. Femeile sunt mai mult afectate de
acest etos decât bărbaţii, fiind în plus considerate responsabile
de respectarea şi reproducerea lui (spălatul rufelor,
activitate exclusiv feminină, la aşa cum am amintit, are o
semnificaţie îndeajuns de explicită în acest sens – de unde şi
rostul de a testa nora în acest registru). De aici descurajarea
căsătoriilor mixte: o femeie romă cunoaşte – , căci a interiorizat
prin socializare – tot acest registru, în timp ce una
ne-romă il ignoră şi ar avea dificultăţi să-l înveţe. Mai este
aici şi conştiinţa faptului că aceste lucruri nu pot fi explicate
pentru că ar apărea ca iraţionale, de aceea ele trebuie să fie
incorporate tacit, pricepute fără să fie verbalizate. Suspiciunea
necunoaşterii acestor practici priveşte şi alte grupuri de
romi/ţigani: o rudăreasă, o ţigancă de la gară, sunt la fel de
suspecte ca şi româncele, într-o eventuală uniune, prezenţa
lor presupunând riscul contaminării prin tratarea necorespunzătoare
a acestor aspecte. De aceea o noră este privită
cu un enorm interes şi testată de privirile întregii comunităţi,
de ea depinzând poziţia corectă din acest punct de vedere a
întregii familii în care vine.
Comparând corpurile femeieşti şi bărbăteşti în gradul lor
de periculozitate simbolică, precum şi observând practicile
legate, de exemplu, de purtarea, departajarea, spălarea,
uscarea, stricarea şi distrugerea hainelor, se vede că impuritatea
planează mai degrabă asupra femeilor. Femeia măritată
este obligată să anunţe că trece, pentru ca bărbaţii să-şi
schimbe direcţia astfel încât ea să nu le taie drumul, trebuie
să fie atentă să nu taie drumul cailor, să nu atingă găleata
cu apă cu fusta etc. Un element reiese aici cu precădere ca
incarnând aceasta problematică: fustele (rokia), de unde şi
importanţa lor declarată „ei, nici nu ştii tu ce e la noi fustili
215