Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

din setul de elemente care erotizează exoticul ţiganilor feminizându-l,
în maniera imaginilor orientaliste din secolul al
XIX-lea materializate în personaje precum Carmen din opera
lui Bizet. În versiunea estică a personajului, după cum se
poate vedea în scenografia personajelor din serialul TV Inimă
de ţigan, apare suprapusă şi figura dansatoarei orientale
din buric (provocatoare, promiţând plăceri ale trupului, după
modelul sclavelor de harem – vezi Tarraud, 2003). Fustele
apar astfel ca un marker de identitate ţigănească idealizată,
feminizată – aceasta însemnând şi acceptabilă, într-un
registru anume: orgia, carnavalul, oniricul, fantasma (Said,
1979). Markeri identitari şi pentru gagii şi pentru romi, însă
nu în aceeaşi schemă conceptuală – pentru primii descoperă
sau acoperă efemer o nuditate fantasmată, reprezintă un
obiect sexual de consum, în timp ce pentru ceilalţi protejează
de impuritatea sexuală, semnifică nu numai feminitatea,
dar şi însăşi apartenenţa la lumea romă. Ca şi cum doi locuitori
ar folosi aceleaşi cuvinte fără să spună acelaşi lucru.
Astfel, fustele funcţionează ca embleme, detaşate de actorii
reali (Day et al. 1999), menite să contribuie la vehicularea
unui imaginar al ţiganilor. Aceste imagini în care fustele
ies în evidenţă sunt apropriate de diferiţii actori implicaţi –
mass-media, reprezentanţii guvernului, activişti şi prieteni
ai romilor. În acest mod, între cele două scheme sau sensuri
menţionate şi cu elemente din ambele, îşi negociază o poziţie
ambiguă politica afirmării identitare care mizează pe
reinventarea tradiţiei: romii „tradiţionali“ sunt, astfel, puri,
femeile noastre sunt frumoase, colorate, adevărate (autentice),
mai femei decât ale voastre. Undeva în urmă, uitaţi,
rămân actorii reali. Şi cine sunt actorii reali deposedaţi de ei
înşişi prin acest proces de detaşare a unui obiect-emblemă?
Bineînţeles, în primul rând, femeile rome.
Căsătoriile timpurii şi frontiera
Să revenim la obiectele umane – femeile – ale tranzacţiilor
matrimoniale. Se ştie că în nenumărate societăţi nu se
218