Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

liderul ceremonial al grupului, ci persoana sau persoanele
care suferă ritul de trecere;
– punerea sub semnul întrebării a valorilor dominante,
consensuale şi accentuarea unor valori locale şi a unor
expresii ale contestării;
– migraţia riturilor de trecere către anumite momente
ale evoluţiei profesionale – sau ale vieţii sportive, politice,
sociale etc.
În opinia noastră, fie că sunt mari ceremonii religioase sau
ample manifestări profane impuse de mass-media şi modernitate,
o primă trăsătură comună care le circumscrie aceleaşi
forme de manifestare este dimensiunea puternic normativă.
Pascal Lardellier se întreabă de ce anume se leagă „coerenţa
obiectivelor care ar putea să pară a priori îndepărtate unele
faţă de altele din punctul de vedere al spaţiului, al timpului,
al finalităţilor şi, mai ales, al importanţei şi al creditului
pe care le putem acorda în mod legitim? 279 “. Din răspunsul
teoreticianului se deduc alte trei trăsături ale ritului în
modernitate: natura socială: „Toate se fundamentează pe
dispozitive ritualice care pun în scenă actori sociali“ 280 ; dimensiunea
contextuală: „(şi care) sunt favorabile instaurării
unui context, impunând continuu o schimbare de «cadru»,
adică modificarea percepţiei asupra situaţiei sociale şi asupra
realităţii înseşi produse în sânul său“ 281 ; performarea:
„(şi) desăvârşirea unei performanţe, după care trebuie «să
jucăm» fizic ceva“ 282 ; caracterul non-divertismental: „dar să
jucăm cu seriozitate“ 283 . Aceste caracteristici leagă structuri
şi finalităţi ceremoniale comune, chiar dacă ele par a fi disparate,
sub cupola aceleaşi forme sociale.
Gheorghe Ceauşu apreciază că aspectele cele mai importante
ale ceremoniilor actuale sunt „resolidarizarea grupului
prin trăirea simultană a aceloraşi stări emoţionale, cu
279. Pascal Lardellier, op. cit., p. 22.
280. Idem.
281. Ibidem, p. 23.
282. Idem.
283. Idem.
267