Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

ogată datorită activităţii într-o instituţie de învăţământ. Restrângerea
spaţiului social la limitele unei gospodării străine
a avut un puternic impact emoţional. Relaţiile sale în afara
familiei la care lucra erau limitate la cele câteva ore de curs
pe care le frecventa de două ori pe săptămână 25 .
Plus că era foarte multă muncă şi eram foarte izolată. Eu de
acolo nu ieşeam cu lunile. Să stai închisă în curte cu un gard
înalt că nu se vede nici strada, pe stradă nu trece nici o maşină,
nici măcar un câine, să zicem o dată la două săptămâni
dacă se auzea un zgomot, efectiv m-am îmbolnăvit. Eu nu sunt
obişnuită să trăiesc aşa. Eu sunt obişnuită să trăiesc între oameni.
Eu acasă am avut o viaţă socială, am lucrat la şcoală.
Îţi dai seama, eu tot timpul am avut pe cineva în jurul meu. E
acolo, liniştea aia era efectiv o tortură pentru nervii mei. Nu? E,
şi am stat un an şi jumătate, timp în care veneam de două ori
pe săptămână la cursurile respective despre care îţi spun dar
greu, greu, chiar nu vreau să îmi aduc aminte (Larisa, profesoară
matematică, asistentă familială).
Înfiinţarea unei organizaţii culturale a fost un prilej de a „ieşi
din anonimat“, depăşind astfel limitele impuse de ocupaţia
din Italia. Totodată, era nemulţumită de imaginea românilor
în Italia şi de modul în care se desfăşurau anumite evenimente
sărbătorite de români în parcuri. Dorea să schimbe
ceva. Înfiinţând o asociaţie putea promova cultura română
în Italia, regăsindu-şi în acelaşi timp identitatea. Această
activitate i-a permis extinderea relaţiilor sociale şi a făcut
posibilă consolidarea poziţiei sociale prin preluarea unor
responsabilităţi diferite de ceea ce presupunea munca de
asistenţă familială. A organizat concerte, expoziţii şi cursuri
artizanale care reuneau români şi italieni. De asemenea, a
început să predea din nou matematica unor copii marocani
şi români, ca parte a activităţilor organizaţiei.
Iată mai jos modul în care descrie Larisa implicarea în
asociaţie.
Să mă gândesc. Deci lăsând la o parte că nu-mi aduce niciun
ban, ba din contră îmi ia foarte mulţi bani din buzunar, eu
25. Participarea la astfel de cursuri în străinătate îi permitea să
obţină un concediu de studii astfel încât să poată lucra în Italia fără a
renunţa la poziţia de profesor în România.
47