Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

Resorturile sociale specifice tramvaiului şi metroului sunt
„trasate“, conform concluziilor observaţiei noastre, de vâr-
stă, status social sau dispoziţia comunicaţională a fiecărui
călător. Primele note ale observaţiei privesc o tendinţă de
distribuţie a călătorilor în interiorul tramvaiului conform va-
riabilelor vârstei şi indicatorilor de status social. Menţionăm
că distribuţia spaţială a călătorilor este evidenţiată prin ale-
gerea unui loc în tramvai atunci când sunt suficiente locuri
libere în fiecare dintre segmente. Am sesizat şi tendinţa unei
distribuţii conform gradului de integrare culturală, economică,
normativă şi socială. O bună parte dintre tineri prefe-
ră partea din spate şi mult mai puţini partea din faţă, care
pare să fie preferată în general de bătrâni. Centrul tramva-
iului tinde să fie ales, de cele mai multe ori, de tineri şi de
oamenii cu cel mai ridicat grad de integrare economică şi
normativă, cei mai activi din punct de vedere economic, cei
identificaţi în general ca având calitatea de oameni implicaţi
în activităţi intelectuale (ceea ce am putea asemăna cu whi-
te collar class). Cu alte cuvinte, într-un tramvai cu suficiente
locuri goale un bătrân se va aşeza de cele mai multe ori în
faţă, un lucrător white collar - în segmentul median - iar
un lucrător blue collar (cei care practică munca fizică) - în
partea din spate.
La metrou, încă de pe peron, cei mai grăbiţi dintre călători
sunt cei care se aşază cel mai aproape de linia pero-
nului. Acelaşi pattern se observă şi în interiorul metroului,
cei mai grăbiţi aşezându-se cel mai aproape de uşi. Este
interesantă gestionarea distanţei personale şi a celei intime
atât pe peron, cât şi în metrou. În vagoanele metroului pare
a avea loc o renegociere funcţională a acestei distanţe. Că-
lătorii din metrou par a fi mai permisivi din acest punct de
vedere decât cei din tramvai: aglomeraţia pare mai accepta-
bilă, gesturile de protejare a spaţiului intim aparând mai rar.
Avansăm aici ipoteza unei „acceptări a claustrării“. Cu alte
cuvinte, în metrou claustrarea este instituită prin însăşi configuraţia
închisă a spaţiului, ceea ce scade aşteptările în pri-
vinţa distanţei personale. „Peisajul“ social oferit de tramvai
este mai divers decât cel oferit de metrou. Accesul mai uşor
(posibilitatea de a călători fără bilet) şi absenţa agenţilor de
65