Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

funcţii 138 , ceea ce îl va ajuta ulterior în sport. Un exemplu
relevant îl constituie următorul fragment, extras dintr-un interviu
cu un antrenor de kickboxing, de profesie medic:
Traumatism contondent, de obicei cu cădere pe un os. Îţi dau
un prototip, că la kyokushin se făcea pe parchet. Te seceră cu
lowkick şi cazi pe cot. Am păţit. M-a secat. Sau te seceră cu
lowkick şi cazi pe rotulă. Mai rău. Sau impact tibie pe tibie. Astea
de obicei sunt nişte dureri foarte ascuţite. E rar ca accidentul
să fie cu urmări pe termen mediu sau lung dar e o vânătaie
şi te şi doare. Şi de obicei durerea e nasoală. De obicei pe astea
ţi le şi aduci aminte.
Urmând traumatismul os pe muşchi. Clasicul lowkick. Se mai
poate întâmpla să îţi spargă vreo venă, de obicei când îţi dă
stângaciul pe interiorul coapsei se rupe safena. Eu pe interiorul
coapsei nu o mai am pe piciorul din faţă. Că bucata aia de safenă
nu există. Pentru că mi-au tot spart-o. Se face un hematom
tot aşa. Chestia nu e că ţi-o face, ci când îţi mai dă o dată peste
el. Îţi vine să faci ca trenul în gară.
Există durere de lovitură în secţiunea de mijloc, care e foarte
nasoală, pentru că uneori îţi vine să te mai baţi după aia dar te
baţi cu gazul drenat. Disconfortul e maxim.
Urmând traumatismele la cap pe care ajungi să nu prea le mai
simţi, pentru că le simţi după aia. Dar dacă ai luat vreodată
un pumn de-a curmezişul gurii, cum se spune, care a venit din
unghi, necazul e că vreo 2-3 săptămâni, dacă eşti mai sensibil,
dacă nu măcar câteva zile nu mai poţi să mesteci. În niciun
fel. Mănânci cu paiul, cum se zice. Şi numai apă. Pentru că la
mestecat senzaţia e că îţi bagă două cuie aici. Plus durerea de
cap anexă. Şi da, există mai multe feluri de durere. (Andrei).
Experienţa din kick se regăseşte şi în celelalte sporturi, evident
– cu tipuri diferite de durere datorate unor tipuri diferite
de lovituri sau unor situaţii diferite. Contactul cu durerea
il ajută în acelaşi timp pe individ să îşi cunoască limitele şi
să evite ca durerea să se transforme în accidentare sau ca
accidentarea să apară 139 .
138. Alexandru Dincovici,“ Imbrăţişează durerea! Despre corpuri şi
sporturi de contact“ în Vintilă Mihăilescu (ed), Etnografii urbane, Editura
Polirom, Iaşi, 2010, pp. 149-173.
139. Diferenţa dintre durere şi accidentare este mai degrabă una
funcţională, accidentarea definindu-se mai mult prin pauza de la antrenament
pe care o provoacă, uneori sportivul accidentat fiind nevoit să
ia pauză şi de la alte activităţi ancorate în cotidian sau să îl redefinească
pentru a putea face faţă consecinţelor ei.
151