Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

chestionându-şi subiecţii asupra importanţei pe care aceştia
o acordă statusului şi a modului în care îşi estimează statusul
/ statusurile proprii. Rezultatele au furnizat un material
empiric ce avea să servească la numeroase dezvoltări teoretice
ulterioare 304 :
– majoritatea celor intervievaţi se gândeau frecvent la
statusul / statusurile lor şi erau preocupaţi de îmbunătăţirea
sau menţinerea acestora;
– statusul era definit ca poziţie relativă a individului, cadrul
de referinţă diferind în funcţie de dimensiunea pe
care era proiectat (avere, prestigiu social, cunoştinţe,
relaţii sociale etc.);
– preferinţa pentru o anumită dimensiune de status generează
ierarhii diferite de la individ la individ;
– statusul general, de ansamblu al unui individ nu era
definit ca medie a statusurilor particulare, ci în funcţie
de ierarhia acestora.
„Dezvoltând problema cadrului de referinţă, Hyman subliniază
faptul că acesta se constituie din grupuri sociale în comparaţie
cu care actorii sociali îşi apreciază poziţia. Hyman
insistă pe două aspecte: pe de o parte, numărul mic de
grupuri de referinţă utilizate de un individ în raport cu numărul
de grupuri de referinţă posibile; pe de altă parte asupra
selecţiei grupului de referinţă în funcţie de poziţia de pe
care este apreciat propriul status (dacă o femeie doreşte să
devină manechin şi consideră atractivitatea sa fizică drept
un deziderat, ea nu îşi va compara atractivitatea cu cea a
prietenelor ei sau cu cea a femeilor hotentote, ci cu cea a
femeilor top-model)“ 305 .
Grupul de referinţă presupune prin urmare două dimensiuni,
corespunzând funcţiilor atribuite conceptului de către
Harold Kelly. Pe de o parte, dimensiunea comparativă
– în care grupul de referinţă apare ca o componentă fundamentală
a cadrului de referinţă al individului, furnizând
304. Idem.
305. Idem.
275