Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

căsătorii să fie încheiate la vârste foarte timpurii, uneori la
11-12 ani, rareori mai târziu de 16 ani.
În perioada zilelor de teren, mediatizarea rupturii neaşteptate
înainte de ceremonie a căsătoriei Anei-Maria Cioabă
cu Mihai Biriţă la Sibiu a furnizat luări de poziţie radicale din
partea a numeroşi oficiali şi anatemizarea romilor „tradiţionali“
care îşi maltratează sexual femeile şi copiii. În mare,
reflectarea evenimentului s-a făcut opunând termeni ca tradiţie/modernitate,
drepturi culturale/individuale, anarhia
culturilor minoritare/ordinea statului de drept (Oprea, 2005;
Morteanu, 2009). Aceiaşi termeni revin cu privire la tribunalele
ţigăneşti kris, a căror funcţionare este lipsită de orice
documentare serioasă pe teren românesc, însă expediată ca
atentat la democraţie în mass-media românească, inclusiv
în cea promovată de elita intelectuală 187 .
Cum tematica mariajelor timpurii, aranjate, forţate etc.
este un subiect de dezbatere publică în ţările occidentale
precum Franţa, Danemarca, Olanda, Belgia, el ar trebui raportat
la literatura sociologică rezultantă (a se vedea Neyrand
et al, 2008). Iată pe scurt ce spune aceasta:
– Se face o distincţie între căsătorii timpurii, aranjate
sau forţate şi se pune întrebarea, ce se întâmplă în
amonte şi în aval faţă de momentul încheierii căsătoriei
fără consimţământul a cel puţin unuia dintre
parteneri. Care sunt realităţile sociale la care aceste
categorii se pot referi? Pentru cine dintre cei implicaţi
şi în ce context apare aplicabilă noţiunea de
constrângere? Care sunt victimele acestei constrângeri
şi care sunt resursele disponibile într-o societate
pentru a le sprijini? Cercetările arată o eterogenitate
extremă şi o dificultate de a crea categorii etanşe.
– În context european se pune accent pe legislaţia
de protecţie şi prevenire a tinerilor care ar putea face
obiectul unor căsătorii aranjate. Deşi aceste legislaţii
187. A se vedea Cristian Ghinea, „Poveste cu ţigani, romi, căsătorii
şi modernizare“, în Dilema veche, nr.371, 24-30 martie 2011 şi Cristian
Ghinea, „Revenire la povestea cu staborul“ în Dilema veche, nr 379, 19-
25 mai 2011.
220