Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

principalele criterii prin care acesta evaluează poziţia sa şi
a celorlalţi. Pe de altă parte, este dimensiunea normativă –
grupul de referinţă contribuind decisiv la stabilirea şi întărirea
normelor unei persoane.
Robert Merton şi Alice Rossi aveau să sintetizeze în articolul
Contributions on the Theory of Reference Group Behavior
306 principalele contribuţii aduse până atunci la dezvoltarea
grupului de referinţă, aducând primele clarificări şi precizări
sistematice ale conceptului. Urmându-l pe Hyman şi servindu-se
de materialul empiric raportat de Samuel Stouffer şi
colegii săi în The American Soldier, Merton va distinge între
grupul şi individul de referinţă ca entităţi distincte, prin faptul
că primul este purtător şi promotor de norme şi valori
sociale. Astfel, Merton remarcă existenţa unor grupuri de
referinţă negativă, a căror norme şi standarde sunt respinse
de către individul observator. Funcţiile acestor grupuri
rămân similare celor de referinţă pozitivă – una normativă
şi una comparativă –, doar sensul raportării fiind cel care
diferă. Autorii subliniază, de asemenea, faptul că indivizii
sunt însă integraţi în reţele sociale care variază ca extensie
sau intensitate a relaţiilor, devenind astfel membri ai unei
multitudinii de grupuri. Merton şi Rossi au observat faptul că
nu întotdeauna grupul de referinţă coincide cu unul dintre
grupurile de apartenenţă.
Era astfel deschis drumul către discuţia despre multiplicitatea
grupurilor de referinţă. Fiecare individ, având pe de
o parte statusuri, iar pe de alta aspiraţii multiple, se raportează
în aceeaşi perioadă de timp la mai multe grupuri
de referinţă. Reluând exemplul tinerei care îşi doreşte să
devină fotomodel, aceasta se va raporta la standardele de
frumuseţe ale grupului fotomodelelor; în acelaşi timp comportamentul
ei la şcoală va fi reglat de normele grupului
de colegi pe care îl consideră relevant. Totuşi, în general
grupurile de referinţă comparative sunt selectate dintre grupurile
de apartenenţă, autorii care au investigat fenomenul
raportând doar rare referiri ale subiecţilor la out-group.
306. Apud Bogdan Voicu, „Grup de referinţă“, în Cătălin Zamfir (coord.),
Dicţionar de sărăcie, http://www.iccv.ro/index.php/ro/dictionarsaracie/144-ds-grup,
accesat în 19.04.2010.
276