Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

ecunoscut în acelaşi timp şi că, pentru ei, ca practicanţi ai
unui astfel de sport, nu consideră o luptă ca pe ceva violent,
şi se uită mai degrabă la ea ca la o activitate puternic tehnicizată.
Da, înveţi, dar e ca şi cum ai învăţa să conduci o maşină. Adică
tot aia e. Nu mi se pare, nu ştiu. E o artă. Eu aşa le văd. Pentru
că nu înveţi să dai cu ciocanul în cap sau cu piatra, să înveţi să
îl omori pe ăla. Să îi bagi degetele în gât sau să îi dai cu cuţitul
în gât. Bine, pâna la urmă şi alea sunt, există sporturi care
sunt cu cuţit şi cu sabie şi cu astea. Cu bolovanul nu am văzut.
Am vazut doar spargeri, dar nu. Dar e chestia de artă. Eu aşa
le percep, lucruri artistice. Adică şi când mă uit la un meci de
mma sau de kick, sau de orice alt sport din ăsta de luptă, mă
uit în principiu la tehnicitate mai mult decât, nu ştiu, la violenţă
sau efectul luptei. Deşi probabil că un pic de nebunie şi de violenţă
e, na, nu se poate. Bine, violenţă e peste tot. Aşa suntem
noi, oamenii. (Cornel)
Cea mai mare parte a exemplelor de situaţii pe care le-ar
defini ca violente au fost legate de stradă şi de contexte
nesportive. Tot ceea ce se întâmplă la antrenament sau
exemplele din competiţii au fost mai degrabă prezentate fie
ca accidente, fie ca ilustrări ale unei tehnici superioare de
luptă. În acest context, consider conceptul de violenţă ca
insuficient adecvat unei discuţii despre sporturile de luptă
şi propun înlocuirea lui cu un alt concept pe care îl voi introduce
ulterior. A vorbi despre violenţă nu este inadecvat
doar datorită valenţelor negative pe care le are conceptul şi
care nu se potrivesc cu un context sportiv în care de multe
ori accentul se pune pe disciplină şi autocontrol, ci şi datorită
faptului că efectele ei sunt resimţite altfel. Pentru că tot
procesul prin care se învaţă tehnicile de luptă are la bază
durerea, o lovitură primită, pentru un sportiv care a primit
sute de astfel de lovituri la antrenament, nu este o surpriză,
după cum nu este o surpriză nici durerea care poate rezulta
din lovitură sau din tehnica respectivă. Ea nu este o senzaţie
nouă, negativă, care să bruscheze rutina acestei activităţi, ci
una cu care corpul este deja obişnuit şi pe care a învestit-o
cu semnificaţii diferite.
Ştiu că dacă unu îi dă un pumn lu altu, pe ăla o să-l doară. Ştiu
durerea aia. Şi durerea aia, o ştiu şi eu, şi eu nu consider că am
157