Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

dat de către masele mari ale populaţiei direcţiei generale
impuse vieţii sociale de grupul fundamental dominant; acest
consimţământ este produs «istoric» de prestigiul (şi în consecinţă,
încrederea) de care se bucură grupul dominant datorită
poziţiei şi funcţiei sale în sfera producţiei“.
Ceea ce face ca acest concept să fie unul foarte atrăgător,
din punct de vedere teoretic, este capacitatea sa de
a depăşi limitele conceptului de ideologie, cu presupunerea
unei conştiinţe false, şi de a „surprinde modul în care
puterea este trăită într-un anume context şi cum anumite
regimuri de putere (reţinând că nici un regim nu este de necontestat)
sunt produse şi reproduse în vieţile de zi cu zi ale
indivizilor“. Mai mult, faţă de alte conceptualizări ale puterii,
potrivit lui Gramsci, hegemonia nu este niciodată totală atât
la nivel social, limitată de existenţa altor hegemonii, trecute,
prezente sau emergente cât şi la nivel individual, unde, deşi
„fragmentare, incoerente şi contradictorii“, posibilităţile de
acţiune şi de contestare, sunt întotdeauna posibile. Mă voi
apleca în special în cadrul acestui articol asupra conceptului
de hegemonie, dar şi asupra altor câtorva concepte care fac
parte din teoria generală a lui Gramsci. Cu toate acestea
articolul nu se doreşte o scurtă punere în revistă a operei lui
Gramsci, ci pleacă de la convingerea că, cel puţin în cazul
terenului meu, aceasta poate deschide unele posibilităţi teoretice,
asupra modului în care sunt atraşi subiecţii în cadrul
unui regim de putere particular, în privinţa înţelegerii mai
bune a conceptului de încorporare, cu accentul pe care îl are
asupra corpului sau a celui de subiectivizare, cu accentul pe
conştiinţă şi capacitate de acţiune.
Faptul că în antropologie şi sociologie, cultura şi societatea
sunt principalele forţe care determină subiectivitatea,
raportul cu realitatea, că aceste forţe constrâng şi în acelaşi
timp relevă modul de angajare în lume, reprezintă un loc comun.
Inspirat de o abordare teoretică prefigurată de Gramsci,
îmi doresc să accentuez importanţa relaţiilor de putere
în procesul de reproducere a cunoaşterii şi relaţiilor sociale,
şi mai mult de, atât cat să fac înţelese modalităţiile de atragere
a subiecţilor de către companie, dar şi a posibilităţilor
de acţiune ale acestora, sub altă formă, care este jocul şi