Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

Un mod distinct de construire a identităţii apare şi în raport
cu naţionalitatea. Dacă la început încearcă să le explice
colegilor de la service-ul auto că în România modul de viaţă
nu este diferit de cel din Italia, că meseria de mecanic auto
se practică la fel şi aici, şi acolo, după ce se loveşte constant
de necunoaşterea colegilor adoptă o poziţie ironică, ca expresie
a frustrării în faţa unei situaţii pe care crede că nu o
poate schimba.
Deci, de-aia zic, exagerând proporţiile şi încercând cu tonul
ăsta de... Aşa... Vorbind serios, nu e important doar salariul,
e important şi respectul. De-asta ţi-am explicat că e important
şi respectul. Ca să nu mai zic că, deci am râs cu prietenii mei
aicea, a fost pişu’ lumii... Mă întreabă cică: „Băi, dar voi în România
aveţi pastă de asta de mecanici, specială, de spălat pe
mâini“? „Da, normal că avem“. „Dar voi scule din astea, chei
dinamometrice aveţi în România“? „Păi da, normal că avem,
pentru că cheia dinamometrică s-a inventat în o mie opt sute
şi vreo cinzeci, când s-a inventat motorul cu aburi şi a trebuit
strâns la cuplu şi de atunci s-a inventat cheia dinamometrică.
Deci e clar că avem şi noi“. „Şi, aveţi pe dracu... Băi, dar voi în
România, aveţi apă din asta minerală îmbuteliată, cum avem
noi, frizantă“? „Da, frate, avem, se numeşte Borsec, în America
se vinde cu un dolar sticla. Da, avem“! [...]. Şi de atunci, ca să
nu mă mai dispere cu atitudinea şi cu întrebările astea, le zic:
„Mă, uite cum e treaba! Noi, eu, în România, stau într-un copac
cu familia mea şi mergem să culegem banane dimineaţă şi după-masa
mergem să vânăm şoareci cu arcul şi cu săgeţile. OK?
Deci aşa e în România. OK? Bine? OK? Gata!“ Şi s-au disperat,
au spus că i-am jignit, că i-am ofensat, s-au plâns la şefu că
eu i-am ofensat pe ei, că i-am jignit, ştii? (Augustin, inginer/
ajutor mecanic)
Discuţie. Absenţa corelării dintre nivelul educaţional şi remuneraţie
şi frustrarea de a avea mai puţin decât cei care
munceau în străinătate, în ciuda investiţiilor în studii, au
fundamentat decizia de plecare în cazul lui Augustin. În ciuda
pregătirii profesionale, piaţa forţei de muncă din Italia
s-a dovedit închisă pentru specializarea sa. După mai multe
încercări nereuşite, Augustin acceptă cu resemnare o slujbă
în domeniul secundar. Greutatea acestei schimbări nu
este asociată în primul rând cu responsabilităţile de muncitor
necalificat, ci cu dificultatea de a se integra într-un colectiv
care îi refuză respectul. Câştigă din punct de vedere
financiar, dar pierde în plan simbolic şi profesional. Parcursul
43