Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

E. D.: Doctoriţa mi-a spus să iau cel puţin o lună de zile Symbicort-ul.
L-am luat, m-am simţit foarte bine, dar eu nu am
reţinut că ar trebui să-l mai iau, a zis „numai o lună îl iei, sigur,
mai vedem şi l-am oprit după o lună. Din inerţie mi-a fost bine
o perioadă, după care am început iarăşi să obosesc la urcatul
scărilor, când alergam după un mijloc de transport.
(…)
E. D.: Eu merg şi foarte mult pe jos şi chestia asta mă oboseşte,
pentru că sunt cel puţin 12 staţii pe care le fac zilnic pe
jos. De acasă la metrou, de la metrou până la spital, iarăşi apoi
plec undeva, aproape de comuna M. unde mai lucrez la nişte
cămine de bătrâni.
(…)
Î: Cum v-a schimbat modul de viaţă problema dumneavoastră
de sănătate?
E. D.: Mi-a adus un pic de îngrijorare când e vorba să ne planificăm
timpul – a, mergem acolo, mă gândesc dacă eu voi rezista
efortului, dacă va presupune un efort fizic susţinut, mă gândesc
dacă voi fi eu capabilă să fac faţă sau nu. (E. D., 41 ani, psiholog,
Bucureşti) (efortul, o cauză favorizantă a oboselii)
Plus că sunt mai mult aşa, mă atrag mai mult sporturile de
echipă. E mai antrenant să joci cu prietenii, nu ştiu, un fotbal,
baschet, tenis. E mai palpitant. Trec orele, nici nu-ţi dai seama.
Jucam, anul trecut cel puţin am jucat foarte mult tenis. Îmi făcusem
abonamente şi mergeam patru colegi din birou şi jucam
câte două ore de tenis. Nici nu ştiai când treceau cele două
ore. Şi chiar simţeai efortul acela, îl simţeai prin orice fibră. Cel
puţin primele două dăţi s-a lăsat cu nişte febre musculare de
nu mai ştiam, după care începi să rezişti din ce în ce mai bine,
să transpiri mai puţin. Da, şi se simte, după ce faci mişcare şi
puţin efort fizic simţi, zilele următoare eşti puţin cu tonusul mai
ridicat, eşti mai proaspăt. (B. N., 32 ani, informatician, Bucureşti)
(sportul, un mijloc de reducere a oboselii)
384