Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

lor, societăţile moderne au acordat o mare atenţie procesului
de laicizare, demistificare şi raţionalizare a ceremonialului,
astfel că diferite activităţi cultural-artistice, sportive, militare
etc. moderne s-au format sub auspiciile ceremonialelor
arhaice, antice şi medievale.
Ceremonial şi rememorare
Actul de rememorare prin ceremonial este fie liantul social
cu trecutul, fie mijlocul de a impune în memoria colectivă
evenimente recente astfel că, deşi unele ceremonii au o
doză mai mare sau mai mică de gratuitate, ele sunt intrinsec
legate de un fapt social care marchează viaţa individului
sau a colectivităţii. Lăsând la o parte dimensiunea estetică
a ceremonialului, vom accentua caracterul repetitiv şi astfel
îl vom circumscrie sferei mai cuprinzătoare a memoriei
colective care are rolul de a regândi, într-un fel sau altul,
trecutul. Maurice Halbwachs se întreabă dacă memoria individuală,
ca opoziţie faţă de cea colectivă, „ar fi condiţie
necesară şi suficientă pentru recunoaşterea amintirilor? 245 “
şi, după ce conchide că „în nici un caz“ 246 , procedează la
demontarea mecanismului pe baza căruia se construieşte
memoria colectivă. Pentru ca memoria individuală să păstreze
amintirile comunităţii din care facem parte „nu sunt de
ajuns memoriile lor (n.n. ale indivizilor în parte), mai trebuie
ca ea să fi rămas mereu în acord cu memoriile noastre şi să
existe suficiente puncte de contact pentru ca amintirea care
ne-o evocă să poată fi reconstruită pe un fundament comun.
Nu este suficientă reconstruirea bucată cu bucată a unui
eveniment din trecut pentru a obţine o amintire. Trebuie ca
această reconstrucţie să se opereze plecând de la date sau
noţiuni comune care se găsesc în mintea noastră ca şi a celorlalţi,
deoarece ele se transmit neîncetat de la noi la ei şi
invers, lucru posibil numai dacă toţi am făcut şi continuăm
245. Maurice Halbwachs, Memoria colectivă, Institutul European,
Iaşi, 2007, p. 95.
246. Idem.
258