Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

„domnesc“. Am ilustrat prin două serii de fotografii cele două
modalităţi de tranşare.
Interesant că şi în Franţa, în numeroase regiuni, deschiderea
porcului pe spate era considerată à l’ancienne iar deschiderea
pe burtă era văzută ca o practică de boucher, mai
modernă 71 . Şi tot de la Colette Mechin ştim că modalităţile
de tranşare a porcului au o conotaţie identitară puternică:
Si l’on tue, nettoie, découpe le porc différemment ici et là,
c’est d’abord et avant tout qu’on se veut différent du voisin:
les manipulations du cochon mort en vue de le transformer
selon les règles, en viande de consommation servent à se
démarquer de l’Autre 72 .
Tranşarea pe burtă, mai nouă, răspunde unor noi exigenţe
sociale ale distribuţiei cărnii – pe burtă porcul se poate
împărţi în două parţi absolut egale:
Badea Cornel „desface“ pe burtă
Pe ai fraţilor pe burtă i-am făcut, i-am despicat. Aşe am desfăcut
că se face mai uşor în două, deci trebuia împărţit în două.
În momentu’ în care îl desfaci pe spate, trebuie să iei şi de acolo
şi de dincolo, se amestecă, da’ aşe când l-ai deschis pe burtă
71. Colette Mechin, „Pratiques différentielles de découpe du porc en
Lorraine“, Anthropozoologica, premier numéro spécial: La découpe et le
partage du corps à travers le temps et l’espace, 1987, pp. 23-26.
72. Colette Mechin, Bêtes à manger. Usages alimentaires des Français,
Presses Universitaires de Nancy, Nancy, 1992, p. 15.
98