Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

prezentare mai detaliată, este în parte relevant din punct
de vedere social şi cultural faptul că România, ca stat postsocialist,
se află în situaţia de a avea un sistem de sănătate
de stat muribund, moştenire a statului, providenţă din
perioada socialistă, atacat de noua morală a pieţei – şi un
sistem privat de sănătate în ascensiune. Această combinaţie
face ca accesul la serviciile de sănătate al multor categorii
dezavantajate, dintre care cea mai extinsă este cea a pensionarilor,
să fie îngreunat. Dintr-o perspectivă mai largă,
semnificaţiile prin care membrii se raportează la ceea ce
presupune centrul de masaj şi-ar putea avea originea în procesele
globale care pun accentul tot mai mult pe creşterea
atenţiei acordate corpului şi sănătăţii, în lipsa de recunoaştere
cu care se confruntă în general persoanele în vârstă în
societăţile industrializate. La nivel individual, pragmatic şi
fenomenologic, participarea la masaj îşi poate găsi justificarea
în dorinţa de a putea gestiona nişte dureri care vin să
distrugă înţelesurile de zi cu zi ale vieţii.
Dacă pentru membri, dar şi în cazul meu în unele momente,
activităţile zilnice sunt în general premise de existenţă,
doar în calitate de observator şi de cercetător, înarmat cu
îndoiala metodologică aferentă, mi-am pus întrebări asupra
importanţei instructajului şi gratuităţii serviciului, a calităţii
de pensionari a membrilor sau asupra condiţiilor care fac
posibilă încrederea în eficacitatea aparatului de masaj, ca
părţi dintr-un ansamblu mai larg. Există două elemente ale
hegemoniei care merg mână în mână: dominaţia se poate
realiza fie prin greutatea chestionării sistematice a condiţiilor
de existenţă, potrivit lui Burawoy existând o întâietate în
„a juca jocul“ relaţiilor sociale decât în a le pune sub semnul
întrebării, fie prin câştigarea consensului în urma oferirii
unor beneficii în cadrul relaţiei de dominare, aşa cum se
poate înţelege din ceea ce membrii recunosc ca fiind o „îmbinare
deosebită a interesului financiar cu această acţiune
de binefacere“.
Deşi am vorbit până acum despre modalitatea în care
compania îşi atrage propriii clienţi, există pentru Gramsci,
în experienţa la care face apel simţul comun, posibilitatea
de a surprinde părţi valide asupra condiţiilor de existenţă
236