Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

vieţii în direcţia morţii şi aflarea de elemente simbolice care
să ofere un sens acesteia şi înglobarea lor în cadrul unor
ritualuri specifice la care decedatul însuşi ia parte în mod
conştient.
Putem afirma că procesul morţii reprezintă principala
preocupare în viaţa unui om, fiind unul dintre fenomenele ce
sunt creditate a conferi un sens existenţei umane, în funcţie
de soteriologia credinţei religioase în cadrul căreia individul
a fost socializat 78 . Omul caută substitute pentru valorile
religioase, acum dispersate şi ineficiente; este obsedat de
aflarea unui sens al identităţii proprii, de aflarea unui loc
concret în acest spaţiu predominat de o anxietate universală.
Pe această cale, individul caută soluţii şi sprijin în noile
mituri şi mitologii moderne, create de media, politică şi
aria consumerismului autohton în general. Inspirându-se din
aceste resurse moderne, individul se preocupă de o prelungire
a termenului de sosire a morţii proprii, prin diverse căi,
puse la dispoziţie de tehnicile şi metodele medicinei moderne:
operaţii estetice, pastile „miraculoase“ ce „îmbunătăţesc
memoria, sistemul osos, ce „amână“ bătrâneţea. În procesul
menţionat, acesta se preocupă de o „raţionalizare“ a
morţii, participând la propriul rit funerar şi pregătindu-se din
timp pentru aceasta: financiar, social şi spiritual, pentru a
se lepăda de „sinele vechi“ şi pentru dobândi un „sine nou“.
Pe de altă parte, Bauman spune că individul nu poate conştientiza
propria sa moarte, în momentul desfăşurării ritului
propriu, neputând-o experimenta sau analiza în acel timp 79 ,
lăsând loc celor ce au supravieţuit să facă aceste lucruri.
Astfel, putem spune că ritul morţii vizează mai mult pe cei
care au rămas în viaţă 80 : ritual may reveal more about the
speakers than about the bespoken. De aici rezultă caracterul
78. Frazer afirmă că cea mai veche credinţă a umanităţii este „credinţa
în nemurire şi venerarea morţilor“, în miturile călătoriilor spirituale
(otherworld journeys), după ce moartea biologicã şi-a încheiat procesul
(Kelehear, 2007: 35).
79. Catherine M. BELL, Ritual: Perspectives and Dimensions, Oxford
Unversity Press, New York, 1997, p. 58.
80. Idem, p. 26.
103