Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

Scopul a fost, mai degrabă, generarea de ipoteze testabile
ulterior. Am pornit însă de la un set de obiective care cuprindea
următoarele coordonate/dimensiuni:
– modul natural de dispunere a indivizilor; existenţa
unor eventuale criterii de grupare a acestora (vârstă,
status social, gen etc.);
– existenţa unor potenţiale variaţii în ceea ce priveşte
eterogenitatea/omogenitatea indivizilor în funcţie de lo-
cul în care urcă (centru, periferie, spaţiile intermediare);
– felul în care funcţionează comportamentul prosocial/
antisocial în mijloacele de transport în comun şi caracte-
risticile acestuia (unde este mai probabil să apară, la ce
categorii sociale etc);
– identificarea unor eventuale patternuri de grupare sau
dispunere spaţială în funcţie de gradul de integrare so-
cială a indivizilor;
– identificarea patternurilor de emergenţă a interacţiu-
nii sociale în cadrul spaţiilor din mijloacele de transport
în comun (ce categorii sociale sunt mai predispuse la a
intra în contact, dacă intracţiunea socială este facilitată
spaţial etc);
– comportamentul faţă de „intruşi“ sau persoane cu un
status special: controlori, cerşetori, agenţi de pază etc.;
– managementul impresiei (în sensul atribuit de Go-
ffman) şi gestionarea spaţiului intim/personal.
În continuare, am căutat să corelăm aceste coordo-
nate cu următoarele dimensiuni:
– date psiho-demografice (gen, vârstă, educaţie);
– status social (declinat în indicatori precum vestimen-
taţia şi calitatea acesteia, şi accesorii de status – ceas
în cazul bărbaţilor şi bijuterii în cazul femeilor, telefon
mobil scump etc);
– dispunerea spaţială a indivizilor;
– gradul de interacţiune socială între categoriile de in-
divizi;
– omogenitatea/eterogenitatea indivizilor în funcţie de
spaţiu (în ceea ce priveşte atât locul ocupat în tramvai,
cât şi locul de urcare în tramvai);
– gradul de integrare socială;
63