Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

Alegerea unuia dintre grupurile de apartenenţă drept cadru
de referinţă indică un grad ridicat de importanţă acordată
grupului în cauză.
Selecţia grupului de referinţă este realizată pe baza a
două principii de bază: al similarităţii şi al relevanţei. Astfel,
Ruth Hartley subliniază că schimbarea sau acceptarea unui
nou grup de referinţă depinde de diferenţa faţă de cele deja
existente, iar Ralph H. Turner apreciază că sunt luate în considerare
numai grupurile considerate relevante sub aspectul
autoevaluării – dacă au un status prea ridicat sau prea coborât
în comparaţie cu individul care operează selecţia, atunci
ele nu vor deveni grupuri de referinţă) 307 .
Bogdan Voicu sintetizată grupul, în Dicţionar de sărăcie,
astfel 308 :
– grupul folosit de un individ ca punct de referinţă pentru
a realiza evaluări asupra sa sau a celorlalţi (Hyman,
Merton);
– un grup în care individul este motivat să obţină acceptarea
sau să îşi menţină poziţia (Newcombe, Sherif,
Merton).
Alături de cele două tipuri de sensuri în care este folosit în
general grupul de referinţă, alte două accepţiuni care cunosc
o utilizare frecventă sunt următoarele din perspectiva
lui Bogdan Voicu 309 :
- acel grup al cărui punct de vedere (sau a cărui sperspectivă)
constituie cadrul de referinţă pentru actor
(Shibutani);
- statusul particular la care se gândeşte individul definind
inegalitatea pe care o resimte (Runciman).
Din definiţiile enunţate, se poate constata faptul că accepţiunea
propusă de Runciman constituie o variantă a dimensiunii
307. Apud idem.
308. Idem.
309. Idem.
277