Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

într-unul din puţinele locuri în care existenţa acesteia nu
este pusă sub semnul întrebării: sporturile de luptă. Am ales
termenul de sporturi de luptă pentru a evita confuzia dintre
artele marţiale, sporturile de luptă şi sporturile de contact,
desemnând prin acest termen orice sport individual care,
în forma competiţională, presupune fie simularea luptei cu
un adversar real sau imaginar, fie lupta propriu-zisă cu un
adversar, indiferent dacă este vorba de o luptă cu mâinile
goale sau cu arme. Sunt excluse astfel din definiţie sporturi
de echipă precum rugbyul, care s-ar fi încadrat sub umbrela
sporturilor de contact, şi sunt incluse şi sporturi precum
luptele greco-romane, care nu sunt considerate chiar sporturi
de contact, dar nici arte marţiale, şi totuşi se aseamănă
foarte mult cu unele dintre acestea.
Scopul mai mult sau mai puţin explicit al acestor activităţi,
numite poate încă incorect sporturi, este unul cât se
poate de simplu. Practicantul trebuie să înveţe cum să scoată
din luptă un potenţial adversar, printr-o serie de tehnici
codificate. Iar ceea ce au în comun toate aceste tehnici este
potenţialul lor distructiv pentru corpul adversarului. Fie că
este vorba despre tehnici articulare sau despre tehnici de
lovire, duse până la sfârşit toate acestea provoacă durere şi
urmăresc distrugerea corpului asupra căruia sunt aplicate.
Nu este vorba despre violenţă în sport, ci despre sporturi
în care ceea ce definim drept violenţă devine regula.
Distincţia este importantă în primul rând pentru că permite
delimitarea studiului de faţă de alte lucrări care şi-au propus
investigarea violenţei în sport, însă de fapt au urmărit un
plan secund. Violenţa în sport a fost de cele mai multe ori fie
violenţa pe care o naşte sportul (suporterii din fotbal 124 ), fie
violenţa apărută din încălcarea sau manipularea regulilor 125 .
Însă acolo unde regulile au permis astfel de conduite, violenţa
a dispărut subit ca punct de interes sau nu a mai fost
124. Norbert Elias, Eric Dunning, Sport et civilisation. La violence
maitrisee, Fayard, Paris, 1994 şi Eric Dunning, „Violence and sport“ în
Wilhelm Heatmayer, John Hagan (eds), International Handbook of Violence
Research, Kluwer Academic Publishers, 2003, pp. 903-920.
125. Kevin Young, „Sport and Violence“, Handbook of Sports Studies,
Sage, London, 2000.
146