Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

19.
CORPUL OBOSIT, DAR NU ÎNVINS.
APLICAREA TEORIEI SĂNĂTĂŢII
CA NORMATIVITATE A LUI G. CANGUILHEM
ÎN STUDIUL ANTROPOLOGIC MEDICAL
AL ASTMULUI BRONŞIC
Valentin-Veron Toma şi Mircea Ştefan Ciuhuţa
Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer“
Introducere
Cu toate progresele evidente din ultimii ani, antropologia
medicală contemporană rămâne preponderent o disciplină
empirică în care elaborările teoretice majore sunt rare şi
destul de nesistematizate. Pe acest fond, au fost împrumutate
o serie de structuri conceptuale şi chiar teorii mai ample
din alte domenii, cum ar fi de pildă istoria şi epistemologia
medicinei. În acest fel, de exemplu, antropologii canadieni
au descoperit potenţialul imens al teoriilor lui Georges Canguilhem
(1904–1995), renumitul filosof francez al biologiei
şi medicinei care a exercitat o puternică influenţă şi asupra
gândirii lui M. Foucault, printre alţii 410 . În lucrarea de faţă,
ne propunem să aplicăm teoria lui G. Canguilhem asupra
sănătăţii ca normativitate în studiul experienţei de boală a
pacienţilor diagnosticaţi cu astm bronşic. Vor fi identificate
tipurile de strategii corporale utilizate de această categorie
de subiecţi pe parcursul carierei lor de boală, dar mai ales în
perioada care urmează după evenimentul major al debutului
stării lor maladive. Această trecere de la normal la patologic
are, în cele mai multe cazuri, un impact major asupra identităţii
individului, dar şi asupra manierei în care experienţa
corpului trăit, caracterizată de o stare intensă de epuizare şi
410. Vezi Pierre-Olivier Méthot, French Epistemology Overseas:
Analyzing the influence of Georges Canguilhem in Québec. Humana.
Mente, Issue 9, April 2009, pp. 39-58.
369