Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

şi culturale şi valorile la care aderă membrii gospodăriei.
Etnografiile anumitor antropologi sociali sugerau faptul că,
deşi aranjamentul spaţial de locuire al interioarelor poate fi
descris în funcţie de orientare, poziţia relativă şi demarcaţia
spaţiilor şi obiectelor, o astfel de descriere nu ţine cont de
sensul social al spaţiului domestic doar dacă sunt luate în
considerare obiceiurile culturale legate de producţia şi consumul
alimentelor, rudenie, limbă, viziune cosmică şi practicile
religioase 117 .
În comunitatea Voineşti, durata de viaţă a unei case este
strâns legată de nivelul de producţie şi de dezvoltare a gospodăriei.
Pe măsură ce o generaţie înlocuieşte altă generaţie
la nivelul conducerii gospodăriei şi casa este transformată
sau schimbată cu o alta, adaptată nevoilor, modului de viaţă
şi personalităţii noilor „stăpâni“. De obicei, tinerii păstrează
„casa bătrânească“ pentru activităţile curente legate
de producţie şi creşterea animalelor şi îşi construiesc o altă
casă pentru locuit, adaptată cerinţelor de ordin estetic ale
„modei“ de construcţie de la acea vreme. Schimbările economice
şi sociale din Voineşti se reflectă în arhitectura şi design-ul
interior al caselor, fiecare perioadă fiind marcată de
o anumită „modă“ a arhitecturii caselor, gardurilor şi obiectelor
din casă. În imaginile următoare se pot observa două
construcţii aparţinând unor perioade diferite, cu structurări
ale spaţiului specifice tipului de economie preponderentă în
perioada respectivă. Astfel, în imaginea din stânga este o
casă din perioada socialistă de producţie, specifică economiei
de subzistenţă, cu spaţiul de locuit împărţit în două,
destinat celor două generaţii care locuiau în cadrul aceleiaşi
gospodării, delimitat de un spaţiu de depozitare, deasupra
având fânarul necesar creşterii animalelor domestice.
117. Ibid.
124