Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

toată lumea ştie unde locuia al Fluieraşului 59 ... Ca să revin,
aş mai preciza că în discuţiile informale avute cu persoane
din sat, apelativul domn/doamnă este respins categoric
pentru o persoană băştinaşă.
Aşadar, am devenit şi eu un ţăran de duminică, o dată
pentru că, având deja un serviciu pentru cele cinci zile lucrătoare
ale săptămânii, dedic weekend-ului muncile din cadrul
gospodăriei, şi a doua oară pentru că, oricât aş avea eu un
serviciu la oraş, consătenii mă judecă potrivit grilei lor de
înţelegere a realităţii: dacă tot am venit să locuiesc la ţară,
trebuie să devin un ţăran, altfel, de ce-aş mai fi venit la ţară?
Relaţia noastră cu comunitatea se construieşte puţin câte
puţin prin elemente fine, uneori abia perceptibile. Judecând
după modul în care sunt percepute alte persoane în comunitate,
acest drum al acceptarii este lung, uneori chiar foarte
lung, putându-se întinde pe foarte multe generaţii, iar eu/
noi reprezentăm de fapt, pentru ei, prima generaţie. Încă
sunt şi voi mai fi străinul care aduce primejdia; câtă primejdie
şi de ce natură poate fi aceasta nu are importanţă, ba
chiar devine un fel de entitate necunoscută asupra căreia
trebuie îndreptat un întreg arsenal de practici defensive.
În concluzie, aş dori să spun că aceste trei cazuri aduc pe
scurt o imagine a ceea ce înseamnă, la modul concret, relaţia
urban-rural în România ultimilor douăzeci de ani. După
cum am menţionat încă de la început, este vorba de o relaţie
cu părţi bune şi cu altele rele, cu victorii şi înfrângeri...
chiar şi aşa, este vorba de fapt de o dinamică, este o relaţie
care se construieşte în timp şi spaţiu între două lumi care
până la un punct sau de la un punct par două lumi paralele.
Aş adăuga aici că în sprijinul acestei idei vine şi faptul că
timpul este perceput total diferit în cele două arii. Timpul
urban este un timp secvenţial, în vreme ce timpul rural este
unul linear. Pentru ultimele două cazuri, fenomenul ţăranilor
de duminică se poate înscrie în ideea celei de „a treia etapă
a mişcării sociale, în care o mişcare emergentă devine
capabilă să propună modele concrete şi să le generalizeze
59. Din motive deontologice numele este unul inventat dar folosit
pentru a exemplifica sistemul denomativ ţărănesc.
85