Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

La fel ca şi pentru Goldstein, şi pentru Canguilhem frontiera
dintre normal şi patologic se prezintă „pentru unul şi acelaşi
individ, considerat succesiv“, având astfel relevanţă clinică
în măsura în care se poate aplica individului bolnav înainte
şi după debutul bolii, nefiind o noţiune de ordin statistic, determinată
la nivel populaţional (G. Canguilhem 1966: 119).
În teoria lui Canguilhem patologicul nu este reprezentat de
absenţa oricărei norme. Boala este, încă, o normă de viaţă,
însă o normă inferioară, în sensul că nu tolerează nici
o deviere de la condiţiile în care ea are valoare. Patologicul
este expresia unei normativităţi restrânse, în timp ce
sănătatea este expresia unei normativităţi crescute. Ceea
ce caracterizează sănătatea este posibilitatea de a depăşi
norma care defineşte normalul momentan. Omul normativ
poate institui alte norme în alte condiţii de mediu. A fi într-o
bună stare de sănătate înseamnă a avea posibilitatea de a
înfrunta riscuri, de a face să apară neprevăzutul. Ideea că
omul normativ este omul creator al valorilor sale, vitale sau
sociale, este esenţială pentru concepţia organismică pentru
care persoana umană ca un tot este dotată cu proprietatea
fundamentală de autonomie, capacitatea de a alege şi de
a institui propriile sale valori. Patologicul nu este anormal
decât pentru bolnavul care resimte această experienţă ca pe
un deficit de norme. Organismul bolnav şi-a pierdut capacitatea
normativă (G. Canguilhem 1966: 120).
Sănătatea nu este deci echivalentă cu Normalitatea; s-a
descris chiar şi un „normal patologic“ în contrast cu „normalul
fiziologic“ şi care ar echivala cu lipsa capacităţii de
asumare a riscului pentru un anumit organism şi cu fixarea
la un anumit mediu care nu conţine provocări la adresa stării
de echilibru atinse de acel organism. Unii subiecţi par să
funcţioneze normal, să se simtă subiectiv destul de bine,
dar numai cu condiţia să nu schimbe microclimatul în care
trăiesc, ba mai mult, unii încearcă să găsească un astfel
de climat şi se străduiesc să nu-l părăsească, de frica unei
„catastrofe”, adică a unui episod sau a unei crize severe de
boală.
379