Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

între cultură şi stilul de viaţă, pentru că, în ciuda faptului că
stilurile de viaţă sunt dependente de formele culturale, ele
nu reprezintă totalitatea experienţei sociale a unui grup 295 .
Zablocki şi Kanter vor face distincţia între stilul de viaţă
clasic, generat de stratificarea socio-economică şi stilul de
viaţă alternativ, apărut ca urmare a pierderii coerenţei valorilor
în societate 296 . În categoria stilurilor de viaţă clasice,
în care statusul socio-economic este considerat ca determinantul
diferenţierii stilurilor de viaţă, autorii citaţi includ trei
subtipuri: stilul de viaţă dominat de proprietate, stilul de
viaţă dominat de ocupaţie şi stilul de viaţă dominat de lipsa
venitului sau sărăcie. Ca variabilă independentă de poziţia
economică, stilul de viaţă alternativ „apare într-o societate
în măsura în care membrii societăţii încetează să fie de
acord cu valoarea de schimb pe pieţele de mărfuri şi prestigiu
sau recunosc alte surse independente ale valorii“ 297 .
Birdwishstell împarte societatea americană contemporană
în trei straturi sociale principale: lower, middle şi higher
class, subîmpărţite, la rândul lor, în câte două subclase (upper
şi lower) 298 . Apartenenţa la una sau alta dintre aceste
categorii determină, în viziunea autorului, un comportament
nonverbal specific pe baza căruia un observator avizat poate
deduce din ce strat social face parte o anumită persoană.
Analizele centrate pe restructurarea de clasă din România
postcomunistă au în vedere a) schimbarea naturii proprietăţii
şi implicaţiile acesteia asupra restructurării de clasă; b)
diferenţierile în ceea ce priveşte repartiţia proprietăţii private;
relaţia tipuri de proprietate – ocupaţii – clase sociale.
Trecerea de la o societate cu socializare cvasitotală a proprietăţii
la o societate în care proprietatea privată îşi recâştigă
importanţa; schimbările în statutul profesional privite ca o
consecinţă directă a schimbării naturii proprietăţii cu efect
direct asupra restructurării de clasă; accentuarea, diversificarea
şi reconfigurarea inegalităţilor sunt factori care au
295. Idem.
296. Benjamin Zablocki, Rosabeth M. Kanter, „The differentiation of
life-styles“ in Annual Review of Sociology, 1976, vol. 26, pp. 269-298.
297. Ibidem, p. 281.
298. Apud Mihai Dinu, Comunicarea, Algos, Bucureşti, 2000, p. 226.
272