Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

aici a fost importată de când cu Casa Tralala şi, dacă e să
vorbim de un adevărat indoor, de lorgean theatre şi de Ota.
Ce deosebeşte cultura de apartament de ceaiurile dansante
la care se strângeau părinţii noştri prin casele prietenilor sau
de petrecerile în apartamente la care am fost sau la care
am asistat fără voie fiecare dintre noi (mai ales daca stăm
la bloc) e manifestul ei de a fi mai mult decăt un gathering
agreabil, de a produce cultură. Dacă pe vremea comunismului
oamenii nu puteau produce cultura pe care şi-o doreau
decât strângându-se în mici „întâlniri conspirative“ unde se
citea literatura sau se asculta muzica obţinută pe sub mână,
ceea ce-i face acum pe oameni să-şi pună casele la dispoziţia
prietenilor şi a necunoscuţilor e dorinţa de a evita mainstream-ul”
(metropotam.ro).
Prin „evitarea mainstream-ului“ se înţelege atât selectarea
publicului şi a canalelor de comunicare, cât şi modalitatea
punerii în scenă, într-un mod relaxat şi informal. Puţine
manifestări din această categorie s-au petrecut însă întrun
anonimat total, organizatorii dorindu-şi ca invitaţii să fie
persoane care contează pentru ei, de obicei din aceeaşi zonă
artistică.
Marketing de casă
Pe parcursul a mai bine de un şi jumătate de existenţă, stagiunea
de la lorgean theatre a fost alcătuită din şase spectacole:
Home Alone – şapte reprezentaţii, Gărgăland – patru
reprezenţii, Avatar Collective – o reprezenţie-pilot, Ecaterina
Hîţu – o reprezentaţie, Lulu’s Room – o reprezentaţie şi
Autorii ar dori să veniţi la spectacolul lor – o reprezentaţie.
De asemenea, lorgean theatre a mai găzduit o conferinţă de
presă, a Cooperativei Performative, proiectul comun a cinci
artişti de la Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti. Deşi
din punctul de vedere al structurii de invitare toate spectacolele
s-au desfăşurat conform aceluiaşi ritual descris înainte
(telefon al organizatorului sau înscriere pe mail, prezentare
la oră fixă, obiect în loc de bilet), în această disertaţie
341