Noi culturi, noi antropologii - Humanitas

Rezultate
Se pot identifica mai multe teme în cadrul naraţiunilor de
boală (illness narratives) obţinute de la subiecţi. Acestea au
fost grupate în cinci mari categorii, fiind urmate de o serie
de exemple provenind din interviuri:
– Comparaţia înainte şi după debutul bolii: aceasta surprinde
de obicei diferenţe calitative semnificative, la nivelul
trăirii corpului, între starea de dinainte de instalarea
afecţiunii şi starea de boală propriu-zisă; se percep de
asemenea diferenţe în ceea ce priveşte capacitatea normativă
crescută dinaintea instalării bolii organice la nivelul
tractului respirator şi nivelul scăzut al normativităţii
după aceea:
Î: Dar... credeţi că modul în care priviţi viaţa vi s-a schimbat?
M. D.: Da. Da.
Î: În ce mod? Cum?
M. D.: În sensul că nu mai sunt cum eram. V-am zis: nu mă
mai agit din orice, nu mă interesează decât de mine şi de boala
mea şi atât, nu mă mai complic pentru fiecare, deci... nu ştiu,
deci chiar nu... nu mă mai supăr din orice, pur şi simplu, deci
astea-s chestii care... nu mai aspir la unele chestii, deci nu mai,
nu mă mai interesează. (…) Inclusiv serviciul… Eu spuneam că
nu aş renunţa la serviciu şi nu aş lipsi de la serviciu, deci mă
duceam, moartă, lată, nu conta, să fiu prezentă că nu mă crede
(…). Acum nu mă interesează. Deci chiar nu mă interesează,
(...) „ţi se termină şomajul, ce faci?“; zic: „Nu ştiu”. Deocamdată
mă stresează ideea să văd ce fac cu boala. Şi după aceea
văd eu, dacă mă fac bine, dacă mai lucrez, ce fac, unde mă
duc. Dar deocamdată chiar nu stau să mă gândesc. (M. D., 36
ani, vânzătoare, Bucureşti)
Să faci trei metri şi să oboseşti, să fii nevoit să te ţii de ceva,
să stai acolo să te odihneşti ca să faci drumul înapoi era ceva
exagerat pentru felul în care mă cunoşteau ei (prietenii, n.a.)
că sunt. E diametral opus. (E. D., 41 ani, psiholog, Bucureşti)
380