Ortodoxia - Paul Evdokimov

ANTROPOLOGIA 101
initial al omului, pentru că nu există nimic care să poată distruge în el
pecetea neştearsă a lui Dumnezeu.
În gândirea pauUnă, păcatul devine real prin lege, tocmai pentru
Tot aşa
că legea însăşi revelează în Hristos imanenta normei: sfinţenia.
şi expresia "voi veti fi ca Dumnezeu" nu este o simplă iluzie, pentru că
ispita a folosit acest adevăr: "Voi sunteti toti dumnezei". Dreptatea
originară, deşi a fost pierdută, nu a fost distrusă, iar ea condiţionează
remuşcarea şi cere pocăinţa. Slujba înmormântării ne dezvăluie
limpede acest lucru: că noi nu putem intelege cu adevărat nimicnicia
omului în stare de cadavru, decât dacă ne înălţăm la slava destinului
său originar. O caricatură nu este demonică decât prin contrast ontologic
cu polul său opus: icoana.
Acum putem intelege mai bine, în patristica greacă, rolul destinului
originar: "Prin Hristos, a fost restaurată integritatea firii" pentru că El
"reprezintă în figură (arhetip) ceea ce noi suntem"213 şi invers, în
Hristos, noi devenim asemenea cu El. Sfintele Taine reconstituie firea
ortginară a omului, pentru că Duhul Sfânt, Care fusese dat celui dintâi
om odată "cu viata", ne-a fost dat din nou, în sfinţirea prin botez şi prin
ungerea cu Sfântul Mir. Pocăinţa este, în esentă, un tratament terapeutic;
iar Sfânta Euharistie ne dă aluatul nestricăciunii,