Ortodoxia - Paul Evdokimov

ECLEZIOLOGIA 137
viziune a Bisericii o arată aspirând la ultima treaptă a comuniunii: theosis.
În lumina ei, substanta cea mai de pret a Scripturii, Părintii îşi elaborau
teologia Bisericii. Ei pun în relief cel mai tulburător fapt al
filantropiei divine: Dumnezeu Se face om, iar în ipostasa Sa uneşte, în
mod conjuga!, ceea ce este creat cu ceea ce este necreat. Iisus Hristos:
Dumnezeu-Om, prin extindere şi datorită principiului
consubstantialitătii, ajunge Hristos - Biserică: Dumnezeu - omenire,
plinătatea divina-umană.
Dincolo de chipul lumii care este trecător, credinta descoperă actul
permanent care nu se schimbă: destinele lumii şi ale fiecăruia se
împletesc la nivelul Bisericii, din acest centru prestabilit al universului.
Ceea ce s-a petrecut în Hristos prin coborârea Sfântului Duh se
petrece în orice om şi. în omenire prin lucrările îndumnezeitoare, ca să
"unească din nou prin iubire natura creată cu natura necreată, dându-le
putinta să apară în unitate şi identitate, prin dobândirea harului"
(Sfântul Maxim) 7. Omul "se mântuieşte" în Biserică: ceea ce înseamnă,
după Sfântul Petru, că "participă la firea lui Dumnezeu" (II Petru, 1, 4).
!n cele din urmă, omenirea îndumnezeită înfăţişează astfel "imitarea"
vie a Treimii: unitatea naturii omeneşti în multiplicitatea ipostaselor
sale". Ne dăm seama că teologia Bisericii, în amploarea sa, depăşeşte
orice conceptie parţială şi face din Biserică mai ales participarea universală
la conditiile vietii divine: integritatea naturii şi nemurirea sas.
4. Biserica în Dumnezeu
Taina Bisericii începe mai înaintea istoriei. Unele texte vorbesc
despre acest lucru: "noi, cei pe care Dumnezeu ne-a ales în El mai
înainte de facerea lumii, ca să fim sfinti ... taina ascunsă din veac în
Dumnezeu'' (Efeseni, 1, 4; 3, 9). Prexistenta sa în întelepciunea lui
Dumnezeu subliniază natura meta-istorică a Bisericii. Dacă toate
formele de viată socială sunt contingente, pot să existe sau să nu existe
în functie de evolutia istorică, Biserica, dimpotrivă, nu provine din istorie,
ci erupe în lume şi tocmai din această cauză, geneza ei este în altă
parte. Aşa precum "Mielul jertfit de la facerea lumii", dincolo de timp,
intră în istorie şi Se jertfeşte "sub Pontiu Pilat" şi "la Ierusalim", situându-se
foarte precis în timp şi spatiu, tot astfel, Biserica "ascunsă din
veci" în Dumnezeu, preîncepută în Paradis, preînchipuită în Israel,
coboară din cer în limbi de foc, intră în istorie la Ierusalim şi în ziua
Cincizecimii. Ea coboară din cer şi îşi are obârşia în adâncurile ontolo-
7. Ambigua, P. G., 91, 1308 B.
8. Date mai dinainte, prin anticipare, în iconomia sfintelor Taine.