Ortodoxia - Paul Evdokimov

ANTROPOLOGII\ 87
Tocmai pentru că "după chip" - Kat' dK6va nu este numai o copie
morală, efectul său se exprimă în iluminarea lui nous148 omenesc,
căruia îi dă facultatea teognoziei. Sfântul Vasile subliniază aceeaşi iluminare
a întelegerii: "vei vedea pecetea înţelepciunii dumnezeieşti în
tine, ca într-un microcosm"149. Cu toate acestea, nu este vorba de o
concepţie intelectualistă, căci inteligenta nu este luată în sine însăşi, ci
în intenţjonalitatea sa originară, orientată spre Dumnezeu.
Aici întâlnim concepţia clasică a teologiei răsăritene ca acea cale
experimentală a cunoaşterii-comuniune. Aspiratia spre comuniune este
înnăscută. "Chiar din fire, noi dorim cu ardoare frumosul... totul aspiră
la Dumnezeu"150.
Sfântul Grigorie de Nazianz dezvăluie un alt aspect: "În calitatea
mea de tărână, sunt legat de viata de aici, dar pentru că sunt şi o părticică
dumnezeiască, am în sufletul meu dorul după viata viitoare"151.
Astfel "a fi după chip" înseamnă harismatismul initial, căci chipul
contine prezenta indestructibilă a harului inerent naturii omeneşti şi
implicat chiar in actul creaţiei. "Raza dumnezeirii celei nevăzute", însuflată
sufletului, îl preclispune să participe la Fiinţa divină. Omul nu este
doar constituit moralmente, coordonat de o hotărâre divină, ci el este
din ye voc;, din neamul dumnezeiesc; cum spune şi Sfântul Apostol
Pavel: "Noi suntem din neamul lui Dumnezeu" (Fapte 17, 29). Sfântul
Grigorie de Nisa afirmă şi el: ''Omul se înrudeşte cu Dumnezeu"152,
chipul predestineazi! pe om /a indumnezeire.
Pentru Sfântul Grigorie de Nisa, crearea "după chip" îl înalţă pe
om la demnitatea de prieten al lui Dumnezeu, trăind din condiţiile vieţii
dumnezeieşti. Gânclirea sa, înţelepciunea sa, cuvântul său, iubirea sa
sunt după chipul aceloraşi puteri in Dumnezeu. Dar chipul merge şi
mai adânc, in reproducerea tainei trinitare celei negrăite, chiar până la
nivelul adâncimii, unde omul ajunge o enigmă pentru el însuşi: "E mai
uşor să cunoască cineva cerul, decât pe sine însuşi" 153. Traducând
incognoscibilul din creat, .omul se descoperă absconditus, chiar in
această traducere. Sfântul Grigorie se opreşte asupra puterii vertiginoase
de a se determina liber154, de a face să răsară orice alegere şi
orice hotărâre din el însuşi: aun:l;oucria. Dar aceasta înseamnă că el
se determină prin însăşi constitutia sa cea după chipul lui Dumnezeu.
148 Principiul întelegerii, raţiune, inteligent~. spirit. A se vedea Regis Bemard,
L 'image de O ieu d'apres Saint A thanase, Paris, 1952.
149. P.G., 31,213 D.
150. P.G., 31, col. 909 B C, col. 912 A.
151. Poemata dogmatica, VIII; P.G., 37, 452.
152. Orat. cat., 5, P.G., 45, 21 CD.
153. De hominis opificlo, P.G., 44, 257 C.
154. Cf. Sfântul Macarie, Homi/ia XXIII, P.G., 34, 591.