Ortodoxia - Paul Evdokimov

CAPITOLUL IV
Antropologia îndumnezeirii
Pentru teologia apuseană, esenta şi existenta lui Dumnezeu se
identifică. Dumnezeu este ceea ce are, iar aceasta decurge, în mod
logic, din simplicitatea absolută a principiului, ceea ce nu mai permite
separarea esentei de energii. În această perspectivă, scopul vieţii
creştine nu poate fi decât visio Dei per essentiam. Întrepătrunderea
esentelor divină şi omenească este total exclusă: tertium non datur,
adică îndumnezeirea nu este posibilă. Omul este sortit să fie fericit, şi
toată fiinta lui tinde spre harul acestei visio beata. Antropologia apuseană
este mai presus de toate morală. Orientată spre Binele suprem,
ea doreşte să-I câştige prin fapte meritorii, după cum rânduieşte
Biserica luptătoare actiunile, ca să cucerească lumea214.
În Răsărit, dacă teologia pozitivă refractă negrăitul mister prin
prisma gândirii, esenţa lui Dumnezeu rămâne totuşi transcendentă.
Chiar îngerii care plutesc în lumina "trisolară" nu ajung la ea. Mâna lui
Iahve acoperă fata pe care "nimeni n-o poate vedea fără să moară",
aşadar orice încercare de a "defini" pe Dumnezeu se pedepseşte cu
moartea. De aceea Dumnezeu dăruieşte vederea Sa refuzând-o,
comentează Sfântul Grigorie de Nisa215. "A-L vedea pe Dumnezeu
din spate" (Exod 33, 23) înseamnă să contemplăm lucrările Sale,
energiile Sale, dar nicidecum esenta Sa. Deosebirea dintre esenta şi energia
214. După Fericitul Augustin şi Sfântul Ambrozie, începând cu secolul al XII-lea,
teologia latină înlocuieşte teologia lui teosis prin teologia filiaţjei şi a harului. A se vedea
Lot-Borodine, La doctrine de /a deification dans !'Eglise grecque jusqu'au X/-e siecle, in
"Revue des sciences philosophiques et theologiques". 1933, 1931; VI. Losski La nature
des analogies chez Denys, in "Archives d 'histoire doct. du M. A." 1930, J. Gross, La
divinisation du chretien d 'a pres les Peres grecs, Paris, 1938; M. Cappuyns, Jean Scot
Erigrme, Louvain, Paris, 1933. Y. Congar, "La deification", in ''Vie Spirituelle", Mai,
1935; J. Danielou, Platonisme et theologie mystique, Paris, 1944.
215. De vita Moysis, P.G., 44, 404 A.