Ortodoxia - Paul Evdokimov

A:'iTROPOLOG!A 127
asupra unei ţări sau asupra unei persoane, şi tara şi omul acela intră în
legătură strânsă cu Dumnezeu. Numele lui Dumnezeu este însoţit de
un sfânt cutremur şi nu putea să fie pronuntat decât de marele preot,
în ziua de Kippur, în Sfânta Sfintelor a templului din Ierusalim.
Jesus,Jehuah înseamnă Mântuitor. Nomen est Omen, adică
numele este prevestire, veste bună, el contine în puterea tainică însăşi
persoana unică şi destinul ei. Herma320 spunea: "Numele Fiului lui
Dumnezeu ... sprijină lumea întreagă", pentru că El este de fată, iar noi
Îl adorăm în numele Său.
3. Cumpătarea şi starea mistică
Viata mistică impresionează prin echilibrul său perfect, căci ea îşi
potoleşte setea la izvorul liturgic, fiind călăuzită de dogmă. Spre deosebire
de orice sensibilitate romantică afectată, de orice "muzică interioară",
de orice psihologism. ea este prin esentă cumpătată, dezgolită
şi foarte putin emotională. "Patima sa nepătimitoare" îndepărtează fără
crutare orice fenomen vizual sau senzitiv. exclude orice curiozitate.
Chiar şi extazul, socotit de obicei ca un semn al stării mistice, "este o
indeletnicire a novicilor, şi nu a celor desăvârşiti"321, spune Sfântul
Simeon. "Dacă vedeti că un tânăr urcă din vointa sa proprie în cer,
apucati-1 de picioare şi aruncati-! pe pământ, pentru că aceasta nu-i
foloseşte la nimic"322. Facerea de minuni. fama miraculorum, nu este
actiunea spiritului, ci a psihicului. spune Ioan din Licopolis323.
Cei initiati obişnuiesc să-i sfătuiască astfel pe ucenci: "Dacă ti se
arată un înger, fugi de vederea lui, smereşte-te si spune: "Nu sunt vrednic
să te văd!". Iar Satanei care a luat chipul lui Hristos, un monah îi
zice: "Nu vreau să-L văd pe Hristos aici, ci în altă parte, in viata
viitoare". Sfântul Nil Sinaitul324 sfătuieşte astfel: "Nu te sili să
descoperi, în timpul rugăciunii, vreun chip sau figură, ci fii nematerial
în prezenta Celui nematerial".
Aceste aparitii sunt rare, vin totdeauna ca un har şi intrec rezistenta
instinctivă a misticilor. Viziuni ale luminii necreate, luminozitate a
trupului şi uşurare a lui până la levitaţie, dar nici o rană sângerândă,
nici o evlavie sensibilă. Icoana, în sobrietatea sa care merge până la o
oarecare uscăciune şi suprimă senzualul prin trupuri alungite şi
320. Păstorul, III, XN.
321. P. G., 143, 401 B.
322. Vitae Patrum, V, 10, 111; P. L. 73, 932, BC.
323 "Orientalia Christiana", 120, 1939, p. 35.
324. P. G., 79, 1193.