Ortodoxia - Paul Evdokimov

ANTROPOLOG IA 67
păstrează încă vii trăsăturile acestei ''flăcări a lucrurilor", al cărei
vizionar strălucit a fost el. În misiunea pământească a lui Hristos el
contemplă mila Lui nemărginită pentru oameni. Or, dragostea Celui
iubitor de oameni72 depăşeşte cu mult aspectul soteriologic şi ajunge
până la tulburătoarea bogătie a întrupării, care ar fi avut loc, chiar fără
căderea în păcat73.
Ratiunea profundă a intrupării nu vine de la om, ci de la
Dumnezeu: ea îşi are rădăcinile in dorinţa Sa cea mai înainte de veci şi
de negrăit de a Se face om şi de a face din omenitatea Sa o Teofanie,
locaşul Său. După Metodiu din Olimp, "Cuvântul a coborât în Adam
mai înaintea veacurilor"74, iar Sfântul Atanasie se desparte de hristologia
"iconomică" (Filon, apologetii, Origen): Cuvântul intrupat nu a fost
conditionat de lume, ci numai de Dumnezeu.
Strălucitele sinteze ale Sfântului Maxim Mărturisitorul75 subliniază
acest punct de vedere şi prelungesc linia lui Irineu76 şi a Sfântului
Atanasie 77: "Dumnezeu a creat lumea ca să Se facă om, şi ca omul să
se facă dumnezeu prin har şi să participe la existenta dumnezeiască ...
În hotărârea Sa, Dumnezeu a decis să Se unească cu fiinţa omenească,
pentru ca să o îndumnezeiască, ceea ce depăşeşte iertarea şi mântuirea".
Înţelegerea creatiei nu este posibilă decât în Dumnezeu-Omul:
lumea e concepută şi creată în toată măreţia realităţii întrupării.
Dincolo de cotitura posibilă a căderii, Dumnezeu a sculptat chipul omenesc
privind în Înţelepciunea şi omenitatea cerească şi eternă a lui
Hristos7B.
Dacă întruparea ar fi fost determinată de căderea în păcat, atunci
Satana, răul, ar fi conditionat-o. Părintele Serghie Bulgakov 79 atrage
atentia asupra formulei Crezului de la Niceea: Hristos coboară din cer
72. Dionisie Pseudo-Areopagitul numeşte Intruparea, Filantropia - dragoste de
oameni, termen care a ajuns cel mai des întrebuinţat în liturghie.
73. Mar. Isaac Ninevitae, De perlectione religiosa. A se vedea lrenee Hausherr,
Un precurseur de la theorie scotiste sur la fin de l'fncamation, In "Revue des Sciences
Religieuses", 1932. Putem presupune, tot aşa, şi influenta Sfântului Maxim asupra
aceleiaşi învăţături, in teologia lui Duns Scot. Asupra accentului deosebit, mistic la
Răsilriteni şi moral la Catolici, in doctrina despre Întrupare, a se vedea ar1icolul lui F.
Vernet in ''Dictionnaire de Theologie Catholique", F. Vlll, coL 2469. Cf. P. Beuzart,
Essai sur la theologie d'lrenee.
74. Le banquet des dix vierges, li!, 4.
75. A se vedea Ad Thalassium Scholiae, Tn Capit. Teof.
76. A se vedea Adversus haereses şi Epideixis.
7 7. A se vedea De incarnatione contra arian os.
78. "Cel dintâi născut din întreaga făptură" (Col. 1, 15); "Omul cel de-al doilea e
din cer" (1 Cor. 20, 47); "Fiul Omului coborât din cer" (Ioan 3, 11).
79. Agnus Dei, Aubier, 1943.