Ortodoxia - Paul Evdokimov

RUGĂCIUNEA BISERICII 317
fapte materiale, ci să secăm izvorul lor. "Uşile pocăinţei deschide-mi
mie, dă-mi lacrimi ca să spăl necurăţenia inimii mele, Hristoase".
Pocăinţa, lacrimile sale sunt un dar, de aceea curăţirea se sfârşeşte cu
mângâierea şi bucuria. Formula inclicativă a dezlegării este recentă in
ortodoxia slavă; ea ne-a venit de la latini, prin Petru Movilă, care a
introdus-o în ritualul public la Kiev, în 1646, şi a fost adoptată de
Biserica rusă, în 1757. Formula clasică ortodoxă, care este cea a
Bisericii greceşti actuale, este o formulă de smerenie: "Tot ce ai
mărturisit prea sărmanei mele nevrednicii şi tot ceea ce nu ai putut
spune, fie din neştiinţă, fie din uitare, Dumnezeu să-ti ierte în lumea
aceasta şi în cea de dincolo ... Nu te teme, mergi în pace!". Preotul nu
este decât un martor al prezentei lui Hristos; "clerul, ca să zic aşa, este
ascun!l sub Taine"258, el are o putere de transmitere, pentru că
Dumnezeu este autorul Tainelor. Rugăciunile dinaintea mărturisirii cu
citirea Psalmului 50 mărturisesc revenirea şi reunirea păcătosului cu
Biserica. Omul poate să-şi mărturisească sufletul şi să dobândească vindecarea
numai revenind in sânul Bisericii, pentru că fiecare păcat il
scoate afară din Trupul lui Hristos. Pocăinţa este socotită ca actul care
continuă apa botezului şi denotă "cutremurul sufletului înaintea uşii
raiului".
8. Taina c!sătorief259
La o privire superficială, s-ar părea că monahismul şi căsătoria se
exclud reciproc. Totuşi, dacă le analizăm mai adânc, acolo unde viata
noastră le leagă la nivelul Duhului, ele ne apar intim complementare.
Taina căsătoriei interiorizează, în felul ei, starea monastică, iar la
începuturile ei conţinea ritualul tunderii monastice. Două aspecte ale
unei aceleiaşi Taine, ele converg spre starea feciorelnică a spiritului
omenesc, ca valoare supremă şi universală.
"Când Hristos porunceşte să urmăm calea cea strâmtă, El nu se
adresează numai monahilor, ci tuturor oamenilor ... de aici rezultă faptul
că şi monahul şi laicul trebuie să atingă aceleaşi înălţimi...: Folositi in
chip curat căsătoria şi veţi fi cei dintâi în Împărăţia Cerurilor şi vă veţi
bucura de toate bunurile", învaţă atât de energic şi explicit Sfântul Ioan
Hrisostom260. Sfântul Amfilohie, episcop de lconium (t394), reflectă
perfect concepţia ortodoxă când zice că atât căsătoria cât şi fecioria,
egal instituite de Dumnezeu, sunt amândouă demne de cinstire în cel
mai inalt grad, privite din punctul de vedere al religiei creştine 261.
258. Andrutsos, Dogmatique, p. 383-384.
259. A se vedea P. Evdokimov, Le Mariase, Sacrement de /'Amour, Lyon, 1944.
260. Adv. oppugn. vitae monast. III, 14; In Epist. ad Haebr., horn. VU, 4.
261. P.G. 39, 44-45.