Ortodoxia - Paul Evdokimov

INTRODUCERE ISTORICĂ 13
Acest spirit - "Apostolul" - nu este privilegiul exclusiv al Răsăritului,
el însuşi nu reprezintă Ortodoxia decât în măsura în care păstrează
cu fidelitate şi transmite moştenirea comună: "Pentru că viata s-a arătat
şi am văzut-o şi o mărturisim" (1 Ioan, 1, 2).
1. Elenismul
În Apus, începând din secolul al VI-lea, elenismul a suferit o
eclipsă, până la Ioan Scot Erigena, în secolul al IX-lea. După aceea a
fost tradus Sfântul Ioan Damaschin şi au apărut şcolile din mânăstirile
Cartuzienilor, din Laon şi din Paris, în secolul al XII-lea. În fine, în
secolul al XIV-lea, elenismul exercită o influenţă deosebită asupra misticilor
germani şi mai ales asupra Renaşterii italiene. În Răsărit,
Universitatea din Constantinopol, întemeiată la 425 de împăratul
T eodosie al ll-lea, triumfă asupra şcolilor filosofice păgâne din Atena
{închise la 529 de Justinian), rămânând în aceleaşi cadre culturale 7.
Prin dezvoltarea sa rapidă, oraşul lui Constantin domină Siria şi Egiptul
ocupate de arabi {secolul VIO şi joacă, timp de zece veacuri, rolul de
capitală spirituală, unde se făureşte creştinismul numit "răsăritean":
Ortodoxia.
Continuatoarea directă a celor mai bune traditii ale lumii vechi,
gândirea ortodoxă, suplă, subtilă din punct de vedere dialectic, cu un
gust pronuntat pentru contemplarea mistică, cu alte cuvinte Bizantul,
în plină maturitate, dezvăluie, fără discutie, dimensiunea creştină a
geniului grecesc. Acesta izvorăşte din cristelniţele baptismale adânc
inrădăcinate în noul context biblic. Sfântul Grigorie TeologulB ne
destăinuie că: "din cultura profană, noi am păstrat ceea ce duce la
căutarea şi contemplarea adevărului". Contributia grecească, modificată
de semnul botezului, intră intr-o sinteză a Traditiei şi determină in
felul acesta stilul creştinismului bizantin. Cultura sa va avea o mare
pondere şi, în cele din urmă, va învinge elementele mai orientale,
ereziile care proveneau din Africa de Nord şi din Asia, nestorianismul
din Antiohia sau monofizismul egiptean. Tot aşa, mai târziu, vom
vedea în lăuntrul monahismului o luptă îndelungată intre traditia
egipteană şi greacă, intre un misticism mult mai întunecos şi tulbure şi
alt misticism echilibrat şi ''luminat". Acesta din urmă, chiar mai
dinainte, prin graiul Sfântului Grigorie de Nisa şi al lui pseudo-Dionisie
7. Fr. Fuchs, Die hoeheren Schulen in Constantinope/. În anul475, biblioteca din
Constantinopol continea 120.000 de volume.
8. P.G., 36, col. 502. A se vedea Salaville, De l'hellenisme au byzantinisme, în
"E.O .R.", voi. 30, 1931.