Ortodoxia - Paul Evdokimov

312 ORTODOXIA
3. Demnitatea profetică
Profet nu este cel ce ghiceşte şi prezice: biblic vorbind, un profet este
cel care este simţitor la "planul lui Dumnezeu" în lume, cel care descifrează
şi vesteşte vointa lui Dumnezeu, drumul neclintit al harului Său.
Eusebiu de Cezareea scrie, relativ la ungerea preoţească, în cartea
sa Demonstrarea evanghelică23B: "Ardem mireasma profetică în tot
locul şi Îi aducem jertfă rodul binemirositor al unei teologii practice".
Iată o minunată definitie a laicatului în aspectul său profetic. Orice
membru al preoţiei împărăteşti îşi descoperă o teclogie vie, teofanică.
Cum zice şi Sfântul Ecumenius: ''Suntem împăraţi prin faptul că ne
stăpânirn patimile, preoti pentru că ne jertfim trupurile noastre, profeti
pentru că suntem învătati de tainele cele mari"239. În acelaşi sens, zice
şi Teofilact: "Profet, pentru că vede ceea ce ochiul n-a văzut"240.
Creştinismul, prin numărul său grandios de mărturisitori şi de martiri,
este mesianic, revolutionar şi exploziv. În Împărăţia Cezarului, ni
s-a poruncit să căutăm şi să găsim ceea ce nu se găseşte: Împărăţia lui
Dumnezeu. Dar aceasta înseamnă tocmai că noi trebuie să transformăm
chipul lumii, să-i schimbăm fata ei trecătoare. A schimba
lumea înseamnă: să trecem de la ceea ce lumea nu are încă - şi tocmai
prin aceasta este lume - la ceea ce trebuie să se transforme, şi prin
aceasta devine altceva, Împărăţie.
Aceasta este chemarea centrală şi ultimă a Evangheliei, chemarea
la "violenta" creştină cu care punem stăpânire pe Împărăţia lui
Dumnezeu. Sfântul Ioan Botezătorul nu este numai un martor al
Împărăţiei lui Dumnezeu, el este centrul în care lumea este învinsă şi în
care Împărăţia este de faţă. Nu este numai glasul care o vesteşte, el
este chiar glasul ei. Prietenul Mirelui, cel care se micşorează şi devine
transparent, ca Celălalt să crească şi să vină. Aceasta este demnitatea
profetică: profetul este cel care prin viata sa, prin ceea ce este prezent
în el, vesteşte pe Cel ce vine.
7. Taina mărturlsirli
"Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea
păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim" (Luca 24, 46-
4 7); deci mai mult decât martori, pentru că Domn~! a dat apostolilor
puterea iertării: "Luaţi Duh Sfânt. Cei cărora voi le veti ierta păcatele,
iertate vor fi, iar cărora le veţi tine, tinute vor fi" (Ioan 20, 22-23).
238. P.G. 22, 92-93.
239. Comentarii la epistola a fl·a către Corinteni: c. Il; P.G. 118, 932 CD.
240. Expos. in ep. Il ad. Cor.; P.G. 124, 812.