Ortodoxia - Paul Evdokimov

ANTROPOLOGIA 57
Stetatos defineşte cunoaşterea creştină ca o cunoaştere activă prin
fapte. Sfântul Maxim37 notează: "Teologia fără fapte este teologia
demonilor". Dinamismului credintei îi răspunde "darul duhovnicesc al
Sfântului Duh, care descoperă intelesul teologiei" 3 8. Teognozia este
pnevmatoforă şi presupune invocarea iluminării asupra sufletului purificat
prin asceză. În ultima analiză, Duhul Sfânt este adevăratul subiect al
cunoaşterii teologice, El face cunoscut şi revelează Cuvântul, tot aşa
cum este şi obiect, căci "din al Meu va lua, ca să vă vestească" (Ioan
16, 15). Există numai o revelatie, care izvorăşte din Tatăl, se realizează
prin Fiul şi se desăvârşeşte prin Sfântul Duh. Iisus vorbeşte despre
venirea Sa în cuvinte care arată comuniunea: "Noi vom veni şi ne vom
face locuinţă" (Ioan 14, 23), de aceea: "Dumnezeu numeşte fericire nu
o oarecare cunoaştere despre El, ci conlocuirea Sa în om"39.
"Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, pentru că Tu, Dumnezeu cel ce
stăpâneşti toate, Tu Te-ai făcut un singur suflet cu mine, fără amestecare
şi fără despărtire" 40 . Principiul teandric ne învaţă că omul nu este
subiect, persoană, decât atunci când este membru al Trupului;
conştiinţa sa are o structură colegială şi sinergică.
Teologii nu sunt puşi cu spatele la perete faţă de imposibilul
sfinţeniei, dar toti socotesc că este necesar catarsisul ascetic, precum şi
cutremurarea dinaintea slujirii harismatice, ca să ajungă la sfinţenia lui
Dumnezeu şi să depăşească orice vanitate a ştiinţei pur enciclopedice:
"Cel ce-şi întoarce privirile sale spre teologie are viata sa în desăvârşită
armonie cu credinţa sa"41. Ortodoxia s-a dovedit foarte cumpătată în
decernarea titlului de "teolog" în cel mai înalt grad. Numai trei persoane
îl au, ca atribut al sfinţeniei lor: Sfântul Ioan Teologul, cel mai
mistic dintre cei patru evanghelişti, Sfântul Grigorie Teologul,
"cântăretul Sfintei Treimi", şi Sfântul Simeon Noul Teolog42, autorul
imnelor care preamăresc unirea ipostatică a Sfintei Treimi. Această
alegere arată că teologia nu este o îndeletnicire a raţiunii, ci, aşa cum
ne învaţă Sfântul PaveL ea este cea a "gândirii lui Hristos" (/ Corinteni
2. 16); practică în cel mai înalt grad, dezbrăcată de orice speculatie
fără rost, teologia are în vedere unirea îndumnezeitoare, theosis, şi
actionează prin cunoaştere-comuniune, participare. Or, tot ceea ce
37. Ep 20, P G., 91, 601 C.
38. Evagrie, Cent., 4, 40.
39. Sfântul Grigorie, Vf-e Homelie sur les Beatitudes, P.G., 44, 1272 C.
40. Sfântul Simeon, Hymnes de I,Amour divin, "Vie spirituelle", 28, 1931, p
202.
41. Sfântul Grigorie de Nisa, In Ps., c. 14, P G, 44. 577 D.
42. Unul din cele mai viguroase temperamente poetice ale creştinismului
rasăritean, după P. Maas, în "E.O.R.", 1928, p. 97