Ortodoxia - Paul Evdokimov

RUGĂCIUNEA BISER!CU 291
noastră primită pe vecie - după Sfântul Maxim, ea "este identitate prin
har" 158 - care-şi apartine cu atât mai putin cu cât vrea mai mult să fie
ea însăşi. Aceasta este toată taina fiintei omeneşti, a pre-destinului ei
ceresc, destin liturgic care nu-şi află adevărul şi pacea decât in
Dumnezeu. Chemarea nu vine din afară, ca să-I silească pe om, ci din
însăşi fiinta lui (fiintă teandrică, în functie de chip): această chemare se
identifică cu dorinta sa cea mai adâncă şi în acest fel îşi insuşeşte în
mod Uber destinul său iniţial şi final. Acesta este harul creator: omul,
după conceptia Părintilor Bisericii, a fost creat cu harul implicat în
însuşi actul creării. Natură pură, total umană nu există: dacă ar fi
neutră, nu ar tinde decât spre autonomia demoniacă; omul nu se
poate lepăda de structura sa deiformă; chiar când face răul, omul îşi
păstrează libertatea sa, har pervertit, dar harul rămâne har, ameţeală a
unui zeu al răului; şi chiar dacă omul se poate perverti în maimuţă
demoniacă, aceasta nu are realitate decât în referinta sa la chip. Orice
negaţie este totdeauna secundară, supusă totdeauna afinnatiei, pentru
că în Dumnezeu nu există decât da, după cum spune apostolul Pavel.
"Fiul Omului", "Omul ceresc" coborât din cer pe pământ vorbeşte in
cuvinte pline de taină despre chipul omenesc în Dumnezeu, pentru că
aceasta postulează Întruparea, chiar în afară de cădere, ca un act care
desăvârşeşte creatia. Întruparea se deschide spre Cincizecime, spre
vremea Bisericii, vremea părtăşiei la dumnezeiesc sub multiplele forme
ale harului.
Harul preventiv ne sensibilizează firea noastră pentru "suflările
Duhului", el ne "deschide luarea-aminte" şi păstrează astfel în întregime
liberul arbitru al opţiunii {Fapte 16. 15); "de va auzi cineva glasul Meu şi va
deschide uşa, Eu voi intra" {Apocalipsa 3, 20). Duhul Sfânt stimulându-i
atenţia, omul poate formula acel "fiat" decisiv pentru destinul său.
4. Misterul predestin~rii
Pe lângă calea împărătească a Tainelor, trebuie să cunoaştem şi
"harul prin înfrângere" aşa cum este apostolia Sfântului Pavel. Există
"Vechiul Testament natural" {Romani 1. 18-21) dat păgânilor, iar
Părinţii pomenesc de vizitele care au preînchipuit pe Cuvântul înainte
de Întruparea Sa; este alianta cosmică a Slavei lui Dumnezeu care-i
conduce pe sfintii păgâni de care vorbeşte Biblia.
În teologia catolică, există metoda de a defini legăturile dintre
Oumnezeu şi făptura Sa cu ajutorul categoriei filosofice a cau1.alitătii.
158. Ad T!>~las., !V, 25;? r, 90, 333 A.