Ortodoxia - Paul Evdokimov

284 ORTODOXIA
• •
Liturghia nu este un mijloc, ci un mod de viaţă care se întemeiază
pe sine însuşi: aceasta pune în evidentă caracterul său teocentric.
În liturghie, credinciosul îşi îndreaptă privirea la
Dumnezeu, la strălucirea Lui, şi nu asupră-şi. Nu este vorba chiar
să se desăvârşească în timpul momentelor liturgice, cât să se afle
în fata luminii lui Dumnezeu. Această bucurie se revarsă asupra
firii credinciosului şi o schimbă. Omul nu adaugă nimic Slavei lui
Dumnezeu, prezentei Sale unice, pentru că aceasta lucrează prin
ea însăşi. Trebuie să existe clipe în viaţa omului când el nu
urmăreşte cu orice pret un scop în fiece lucru, clipe de închinare
când fiinta sa se deschide fără nici o piedică, aşa cum împăratul
David juca înaintea Chivotului; iar moraliştii cu o seriozitate
apăsătoare să facă cor comun cu Mical.
Nu trebuie să ne plecăm totdeauna asupra nenorocirilor proprii,
să fim deznădăjduiţi din pricina păcatelor, ci în ziua Domnului - şi nu
este oare aceasta un dar al harului Său? - să ne destindem câteva clipe,
să ne umplem de bucurie curată şi strălucitoare.
"Pot, oare, prietenii mirelui să fie trişti, cât timp mirele este cu
ei? ... Dar prietenul mirelui, care stă şi aude se bucură cu bucurie de
glasul lui", astfel "bucuria sa este mare" (Ioan 3, 29).
În fine, aceşti prieteni sunt martorii "înfricoşătoare lor Taine", atât
de mari şi înfricoşătoare, încât, după expresia liturgică, îngerii se
cutremură, îşi acoperă ochii şi "se miră" înaintea plinirii vrerilor dumnezeieşti.
Iar această uimire este începutul intelepciunii, al acestei uimiri
receptive şi total deschise pentru a primi Adevărul când Acesta vine la
om şi i Se dăruieşte în har preacurat.
În liturghie, omul află Împărăţia lui Dumnezeu, aceasta s-a apropiat,
este chiar printre oameni, în mijlocul şi în lăuntrul lor, iar ce mai
rămâne i se va da la vreme potrivită, şi din belşug. Căutând Împărăţia,
omul ascultă de Domnul său şi devine copilul Său şi când o află, se
bucură ca "cel ce a găsit un mărgăritar de mare pret", ca "cel ce a găsit
o comoară", iar bucuria lui este desăvârşită.