Ortodoxia - Paul Evdokimov

206 ORTODOXIA
facă să înţeleagă că, în ultima anaUză, Biserica citeşte Biblia de îndată
ce deschide paginile ei. Chiar când suntem singuri, citim Biblia împreună,
în mod liturgic. Dumnezeu a voit astfel, iar adevăratul subiect al
cunoaşterii şi al comuniunii nu este nici o dată omul izolat, despărţit de
Trup, ci omul ca membru, omul liturgic.
2. Biblia şi Tradiţia
În epoca Reformei vedem că teologii ei opun traditiei, cu toată
violenta, Scriptura Sfântă, cuvântul dumnezeiesc cuvântului omenesc.
Unele abuzuri reale şi o dureroasă neintelegere pentru creştinismul
apusean au făcut ca elementele sale complementare să se incordeze
într-o opoziţie fără rost.
Cărtile biblice, în mare parte, reprezintă cronici ale vietii Bisericii
păstrate de tradiţie. Cuvântul lui Hristos, înainte de a fi fost strâns în
canonul neotestamentar, a fost primit de comunitatea apostolică sub
forma traditiei orale. După ce a trecut repede la forma traditiei scrise,
continutul său creşte mereu şi împărtăşeşte soarta oricărui document
istoric de mărturisire şi cronică, supus fluctuatiilor inerente a ceea ce
este omenesc. Or, "nimeni nu cunoaşte tainele lui Dumnezeu, decât
numai Duhul lui Dumnezeu" {1 Corinteni 2, 11), El nu încetează să confirme
şi să mărturisească in Biserică şi face din ea "stâlpul şi temelia
Adevărului" (/ Timotei 3, 15). Biserica "plină de Sfânta Treime"40
alege şi retine din multele scrieri pe acelea care sunt 'inspirate" . pune
pe ele pecetea autenticitătii si le girează, pe unele le elimină ca apocrife
şi pe altele le socoteşte deuterocanonice. Hiblia este dată Bisericii.
Biserica este cea care o primeşte, fixându-i canonul, ea o păstrează în
coapsele ei ca pe "Cuvintele Adevărului"; nu poate fi scoasă nici o dată
din Biserică fără riscul de a o deforma.
Mărturia Cuvântului despre El însuşi nu este un principiu formal
luat în sine şi făcut autonom; el riscă să fie falsificat de neajunsurile
omenesti, iar sectele care se numesc toate "biblice" dovedesc acest
lucru. Numai "harul împlineşte orice neputintă" şi de aceea Biserica dă
Biblia oamenilor şi se înfăţişează ea însăşi ca aprioricu/ fundamental al
citirii sale. Orice sectă, cu toate că se opune Bisericii, primeşte şi ea la
fel Biblia din mâinile Bisericii odată cu noţiunea de inspiraţie a textelor
sfinte. Cine pune Biblia mai presus de Biserică acela falsifică atitudinea
normativă, adică vointa Domnului ca să o citim în Biserică41.
40. Expresia este a lui Origen, P.G. 12, 1265.
41. Dacă nu citim Biblia in Biserică, în mod fatal dobândim din Biblle o cunoştintă
exterioară Bisericii.