Ortodoxia - Paul Evdokimov

90 ORTODOXIA
neîntrecută"166. Dacă lăsăm la o parte momentul păcatului, care a
schimbat soarta omului, vedem că destinul initial atârnă greu în destinul
istoric al omului şi îl defineşte cu termenii Sfântului Vasile cel Mare:
"Omul este o făptură care a primit porunca să ajungă Dumnezeu"167.
Străbătând spatiul nesfârşit al gândirii patristice, nemăsurat de
bogată şi nuanţată, ai impresia că ea a evitat orice sistematizare, ca
să-şi păstreze integral supletea ei uimitoare. Cu toate acestea, ea
îngăduie câteva concluzii fundmentale. Înainte de toate, trebuie să
înlăturăm orice conceptie substanţjalistă despre chip. Acesta nu este de
pus în noi ca o parte componentă a fiintei noastre, ci totalitatea fiintei
omeneşti este creată, plăsmuită "după chip". Chipul se manifestă, în
primul rând, în structura ierarhică a "omului", a cărui viaţă spirituală stă
în centrul existentei. Această centralitate, acest primat al vieţii spirituale
condiţionează aspiratia specifică spre spiritual, spre absolut. Este avântul
dinamic al întregii noastre fiinte către Arhetipul divin (Origen), este
aspiratia irezistibilă a spiritului nostru către Dumnezeu (Sfântul Vasile);
este erosul omenesc îndreptat spre Erosul divin (Sfântul Grigorie
Palama). Pe scurt, este setea nepotolită, dorul înfocat de Dumnezeu,
cum arată atât de minunat Sfântul Grigorie de Nazianz, când exclamă:
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc şi cânf'168.
În rezumat, fiecare facultate a spiritului omenesc reflectă chipul,
dar acesta este, mai presus de toate, omul întreg cu centrul în ceea ce
este spiritual, şi al cărui specific este să se depăşească, spre a se
revărsa în oceanul nemărginit al dumnezeirii, acolo unde îşi va afla
potolirea dorului său169. Este tendinta icoanei spre originalul său, a
chipului spre "tip". Sfântul Ma carie Egipteanul afirma 1 70: "Cu ajutorul
chipului, Adevărul îl determină pe om să-I caute". Noi descoperim
prezenta lui Dumnezeu în însuşi dorul nostru de El, căci "viata dumnezeiască
este o iubire care lucrează neîncetat" 171, iar "ca să-L găsim
pe Dumnezeu, trebuie să-L căutăm mereu" 172.
166. P.G., 44, 441 B
167. Sfântul Grtgorle de Nazianz, In laudem Basilii, or. 43, 48; P.G., 36, 560 A.
168. P.G., 37, 1327.
169. Orice limită conţine, in esenţa sa, un dincolo, adică propria sa transcendentă
şi de aceea sufletul nu poate să se odihnească decât \n infinit (Sfântul Grigorie de Nisa,
Vita Moysis, P G., 44, 401 B).
170. Convorbiri duhovnicesti.
171. Sfântul Grigorie de Nisa, An. et res., 13, P.G., 46, 96 C.
172. P.G., 46, 97 A.