Ortodoxia - Paul Evdokimov

52 ORTODOXIA
1. Teologia pabistică
Sufletul întors asupra lui însuşi poate să presimtă mult mai mult
originile sale, să-şi dea seama de starea sa de creatură. El poate ajunge
la cunoaşterea adevărată a Slavei lui Dumnezeu şi chiar să conceapă
"'fiinta absolută". Dar aici trece dincolo de limita permisă, căci după
Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 8, 3 ŞI Galateni 4, 9) cunoaşterea lui
Dumnezeu ("Valoare absolută" şi Tată) este actul dezinteresat al
revelării Sale. Dumnezeu il cunoaşte pe om, din proprie iniţiativă, iar
omul va răspunde acestei iniţiative, numindu-L pe Dumnezeu: "Tu care
iubeşti sufletul meu"2. Această revelare îşi are obârşia în iubirea de
oameni a lui Dumnezeu, în hotărârea Sa cea mai înainte de veci pentru
o întrupare condiţionată de locasul Său, care este omul după chipul lui
Dumnezeu. Aceasta contine darul gratuit al credintei şi harul înnăscut
al receptivitătii contemplative. "Omul ~oartă în el însuşi o oarecare
dimensiune a cunoaşterii lui Dumnezeu" .
Contemplarea, "theoria" vine de la verbul tlEulpflv: a privi într-un
anumit punct. De la o perceptie simplă. ea poate să se înalte la o
viziune intelectuală, iar de acolo să ajungă la vederea supraintelectuală.
Multiplele puncte de vedere duc la o contemplare a multiplului, pe
când ochiul sufletului vede realitatea unică, Monada divină4. Această
viziune, care nu este nicidecum abstractă, căci se desăvârşeşte în
iubire, ~e înfăţişează ca o "teognozie", o unire harismatică, o "conlucrare".
In adevăr, catarsisul ascetic4bis, dezbracă perceperea lumii de
aparente, iar viziunea lui Dumnezeu, în lucrările Sale, nu ne arată
decât puterea Sa. Nwnai în puterea lăuntricâ a sufletului nostru de a
cunoaşte, şi în cohabitarea dumnezeiască, găseşte sufletul conditiile
necesare ca să depăşească orice cunoaştere pur intelectuală, adică
"teologia simbolurilor", şi să ajungă la Dumnezeu, Care Se dăruieşte
prin harul Său. Aceasta este experienta foarte reală a întelegerii
directe, nu prin concepte, este "simţjrea spirituală" a vecinătăţii dumnezeieşti,
a prezentei lui Dumnezeu în suflet.
Răsăritul deosebeşte pe de o parte "inteligenta"5 orientată spre
coincidenta celor opuse şi du când la "unitatea şi identitatea prin har" 6 ,
2. Sfântul Grigorie de Nisa, Cant. h. 2, P.G., 44, 801 A.
3. Sfântul Grigorie de Nisa, Beatit. or. 6; P.G. 44, 1269 B.C. Aceastâ cunoaştere
este şi ea duhovniceasci!. Origen este foarte categoric în aceasti! privintă, căci harul theoriei
(al contemplaţiei) înaltă pe orice om mai presus de el însuşi. A se vedea Contra
Ce/sum, P.G., 11, 1481 C., 1484 C.
4. Stântul Grigorie de Nisa, P.G , 44, 952 /\.
4 bis. A se vedea nota 139.
5. După Sfăntul Pavel. omul duhovnicesc posedă "intelegerea lui Hristos" - înţelepciunea
invă\atâ de Duhul (/Cor. 2, 10-16).
6. Sfântul Maxim, De ambigua. P G., 91, 1308 B.