Ortodoxia - Paul Evdokimov

RUGĂCIUNEA BISERICI! 267
transcendentului cu imanentul. De aceea vinul de la Cana putea fi
cunoscut şi perceput prin simturi, dar sângele euharistic este obiectul
credintei: "Cred, Doamne, şi mărturisesc că acesta este însuşi prea
curat Trupul Tău şi că acesta este însuşi scump Sângele Tău". Iar
credinta afirmă îndată realismul cu un efect imediat: "Împărtăşirea cu
sfintele Tale Taine, Doamne, să-mi fie mie ... spre vindecarea trupului şi
a sufletului ... spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci"108.
Învăţătura Sfântului Toma despre transsubstanţiere, ca şi cea a lui
Luther despre consubstantiere, dogmatizează o conceptie filosofică
despre raporturile dintre substanţă şi accidente. Minunea
transsubstanţierii constă în persistenta accidentelor adăugate unei alte
substante (transsubstanţierea) sau în pătrunderea pâinii, ceea ce
reprezintă cele două realităţi (consubstantiere): pâinea pe care o
înlocuieşte sau la care se adaugă o prezentă spirituală sau corporală =
substanţă. Substanta este Christus totus et integer. Fără să părăsească
cerult Hristos Se află totuşi pe pământ şi formează substanta euharistică.
In ce priveşte trupul ceresc al lui Hristos, transsubstanţiere şi companaţie
sau impanatie nu sunt decât variante ale aceluiaşi lucru:
prezenta substanţială a lui Hristos în şi sub speciile pâinii (in pane, sub
pane, cum pane) sau sub accidentele sau formele pâinii. Dar un lucru
este metabolismul pâinii în trup ceresc ca să fie mâncat şi cu totul
altceva este prezenta lui Hristos în specii, deci coborârea Sa pe
pământ, de unde şi consecinta logică: cultul adorării prezenţei
pământeşti, fizice a lui Hristos şi ca atare negarea Înăltării.
Trupul ceresc al lui Hristos nu mai apartine acestei lumi. El nu este
"pretutindeni", pentru că este în afară şi mai presus de spatiu, nu este
spatial, dar poate să se găsească după voia Sa în orice punct al
spaţiului localizat şi să se arate acolo. Această localizare ne este necesară,
pentru că altfel nu am putea să ne împărtăşim cu nevăzutul. Dar
trupul ceresc nu este nicidecum sub pâine, cu pâinea, nici în pâine
(consubstanţiere), dar nici în locul pâinii (transsubstanţiere),ci este
această pâine: "Acesta este trupul Meu". După Sfântullrineu, prin epicleză
pâinea euharistică nu ascunde o altă prezentă, ci uneşte hrana
cerească şi cea pământească identificându-le, şi tocmai aceasta este
minunea 109. Preotul scufundă Mielul în sângele Lui, iar acesta este un
trup viu,şi nu un semn sau o iluzie a accidentelor. Nu este nici o
reîntrupare a lui Hristos în specii, ci prefacerea (metaboli) totală şi a
substanţei şi a accidentelor în trup ceresc. Nu este vorba de mentinerea
accidentelor pâinii, ci e vorba de mentinerea stării ochilor noştri care
nu sunt capabili să vadă trupul ceresc, păstrând iluzia aparentelor.
108. Rugăciunea împărtăşirii.
109. Adv. haereses, IV, 34.