Ortodoxia - Paul Evdokimov

286 ORTODOXIA
nu acceptă decât două Taine). Scrisoarea patriarhilor răsăritenil40
menţionează acelaşi număr de şapte Taine şi precizeaza mc1 mai
mult, nici mai putin"; tendinţa polemică a scrisorii explică această
mentiune. Dar încă în secolul al XV-lea, loasaf, mitropolitul Efesului,
citează cele zece Taine, Sfântul Dionisie vorbeşte de şase, iar Sfântul
Ioan Damaschin nu menţionează decât două. Unele texte menţionează
hirotonirea monahală, slujba mortilor, Aghiazma cea mare. Adeseori,
la Părinţi, "botezul" înseamnă ansamblul celor trei mari Taine.
Într-un inteles mai larg, totul într-o viată creştină este bisericesc,
aşadar de natură sacramentală, căci "turna-voi din Duhul Meu peste tot
trupul" (Fapte 2, 17); totul este harismă, slujire, dar în slujba Bisericii.
Cu toate acestea, sfintenia personală, actele de credinţă, de martiriu
sau de iubire, sfintirea oricărei forme de existenţă şi de fiinţă se
situează în Biserică, dar formează un domeniu care nu poate fi formulat,
organizat, obiectivat, şi de aceea nu cer şi nu poartă nici o pecete
obiectivă a consensului Trupului. Aici, putem spune cel mult că
"Fiecăruia i se dă arătarea Duhului "pentru binele tuturor (1 Cor. 12, 7).
În afară de acestea, mai avem un mare număr de lucrări sfinte
(sacramentalia): sfintirea bisericii, a crucii şi a icoanelor, a apei, a roadelor
pământului, slujbele înmormântării, voturile monahale, binecuvântarea
liturgică şi preoţească, semnul crucii, rugăciunea. Toate
aceste rituri ne împărtăşesc şi ele harul Sfântului Duh.
Preotul Nicolae Afanasievl41 aduce lumina unei precizări. Orice
Taină include o actiune de sfinţire, dar nu orice actiune de sfinţire este
şi o Taină. Aceasta comportă vointa lui Dumnezeu ca actul acesta să
aibă loc; actul însuşi, iar în al treilea rând mărturisirea Bisericii că a fost
primită această Taină, şi care coniirmă darul dat şi primit. Astfel în
practica veche, poporul credincios pronunţa axios - care insotea orice
act sacramental, şi toate Tainele duceau la euharistie, care desăvârşeşte
mărturia Bisericii cu privire la realitatea pnevmatoforă a oricărei Taine.
Un astfel de consens este un fapt lăuntric al Bisericii. O Taină este totdeauna
un eveniment în Biserică, prin Biserică şi pentru Biserică; el
exclude orice individualizare care desparte lucrarea şi pe cel ce o
primeşte. Orice Taină se răsfrânge asupra Trupului tuturor
credincioşilor. Orice botezat şi uns cu sfântul mir înfătişează o naştere
în Biserică şi ea se îmbogăţeşte cu încă un membru; orice iertare îl
"redă" pe cel ce se pocăieşte Bisericiil42, "comuniunii sfintilor"; in
orice euharistie noi toti care ne împărtăşim dintr-o pâine şi dintr-un
potir, să ne unim unul cu altul prin împărtăşirea aceluiaşi Sfânt Duh ..."
140. Par. 15.
141. Sacramenta et Sacramentalia, in "La Pensee Orthodoxe", nr. 8 (in limba rusă).
142. Clement Alexandrinul, P.G. 9, 649.