Ortodoxia - Paul Evdokimov

60 ORTODOXIA
decât "picături de întuneric"53. De aceea, credinta, în intelesul deplin
al acestui cuvânt, se înfăţişează, la Sfântul Grigorie de Nisa54, ca singura
cale a unirii, căci aceasta indică starea unui suflet care nu-şi mai
are centrul în sine însuşi, pentru că renunţă total la el însuşi. Se vede
că taina luminii şi taina întunericului coincid şi culminează în
intelegerea supremă, care se recunoaşte şi în iubirea ce se
deposedează pe ea însăşi. Această cunoaştere, deosebită de orice mod
filosofic de a cunoaşte, este "cunoaşterea prin asemănare", sau
cunoaşterea prin analogie - participare. Ea nu se reduce la un simplu
corectiv, la o rechemare la prudenţă55, ci constituie o teologie
autonomă, cu metoda sa proprie.
Cunoaşterea, fn aceste conditii, nu înseamnă o abdicare pur şi
simplu de la gnoză, căci ea nu dăinuieşte decât în măsura în care se
depăşeşte, ca să câştige sufletul, pierzându-1. Negarea apofatică
supraînaltă sufletul omenesc şi-1 adună, făcându-1 "locaşul lui
Dumnezeu". El nu mai poate să se deschidă decât la răspunsul ne creat,
care vine de la Dumnezeu. Astfel, cuvintele Prea-bun sau Supra-existent
sunt negaţii-afirmatii care ne dau o oarecare descriere pozitivă a
ceea ce este de neînţeles. Dar ea se situează în punctul în care sufletul
se aruncă în experierea care dă naştere unităţii.
Rugăciunea liturgică "veniti credincioşilor să ne înălţăm inimile şi
să ne adunăm în cămara de sus", îndeamnă la înălţarea sufletului, în
apropierea lui Dumnezeu prin participarea la ordinea superioară.
"Cămara cea de sus" simbolizează această ordine şi în acelaşi timp se
referă la taina euharistiei-unire. Nu este vorba să adaptăm nicidecum la
logica noastră antinomiile dogmatice, ci să ne schimbăm fiinta noastră,
adaptându-o la ordinea Duhului Sfânt (îndumnezeirea). Când Îl caută
pe Dumnezeu, omul este găsit de Dumnezeu; când urmăreşte adevărul
Său, adevărul îl ia pe om şi îl transpune la nivelul eonic a/ Împărăţiei.
"A-L găsi pe Dumnezeu înseamnă a-L căuta neîncetat ... aceasta
înseamnă să-L vezi cu adevărat pe Dumnezeu, când nu te-ai săturat
niciodată să-L doreşti"56. Apofaza şi ca metodă îl învaţă pe orice
teolog atitudinea corectă faţă de ştiinţa sa teologică: omul nu
speculează, ci se schimbă.
53. Sfântul Grigorie de Nisa, P.G., 44, 1057 A.
54. P.G., 45, 945 D.
55. Toma de Aquino, Quaestiones disputatae, qu. VII, a, 5.
56. Sfântul Grigorie de Nisa, P.G., 44, 97 A, 44, 404 O.