Ortodoxia - Paul Evdokimov

CREDINŢA BISERICII 211
Părintii afirmă faptul că există o descoperire progres1va a
Adevărului: "trebuie ca lumina trisolară să lumineze prin anagogii treptate"45.
În această inaintare a adevărului, Biserica isi rezervă o judecată
destul de nuanţată şi care dovedeşte că treptele inăltării spre absolut
formează o întreagă gamă de apropieri, ceea ce ne fereşte de orice
idolatrie a formelor aproximative. Dacă acel consensum patrum al
traditiei rămâne calea cea mai sigură. totuşi, operele Părintilor contin
pasaje evident defectuoase, iar în traditie, există elemente încă neclare.
După conceptia foarte adâncă a părintelui Serghie Bulgakov,
dogma este cea care postulează libertatea gândirii teologice. În adevăr,
de indată ce dogma intră in trupul şi în sângele nostru, ea lucrează în
mintea omenească pentru ca să înţeleagă sarcinile veacului în lumina
ei, ceea ce presupune cea mai mare libertate creatoare a spiritului.
Sinoadele ecumenice ne-au lăsat ca mostenire problematica lor şi
obligă la continuitatea organică a cugetării. Teologia este chemată să
răspundă unei multimi de întrebări care au rămas fără răspunsuri sau
unor întrebări care nu apar decât în vremea noastră. Dar Ortodoxia
este refractară definitiilor dogmatice care nu sunt absolut necesare.
Ortodoxia îşi are regula ei de aur: in dubiis libertas; adică minimum de
dogme, dar nesfârşite păreri - theologoumena.
Notiunea de infailibilitate a Părintilor şi a tuturor elementelor
traditiei nu este altceva decât o conceptie rabinică, sau necunoaşterea
situatiei exacte. Neoplatonismul Sfântului Grigorie de Nyssa sau cel din
lucrările cunoscute sub numele de Corpus areopagiticum, faptul că
Sfântul Macarie Egipteanul a fost acuzat de messalianism, Evagrie
Ponticul de origenism, ca şi unele elemente echivoce din scrierile
Sfântului Isaac Sirul şi din cele ale Sfântului Efrem, ascetismul
neliniştitor în accentele lui exagerate din unele opere ale marilor
duhovnici şi din unele pasaje ale Filocaliei, aristotelismul Sfântului Ioan
Damaschin etc. demonstrează câ nici o dogmatizare necondiţionată,
chiar a celor mai mari autorităti, nu este recomandabilă. Descoperirea
actuală a Părinţilor nu trebuie să ne scufunde într-o teologie "neapatristică"
ce nu ar face decât să ia locul teologiei neo-scolastice. În
fata păgânilor, Sfântul Apostol Pavel a trebuit să "inventeze" - să
creeze. Alături de cuvântul Părinţilor, trebuie să descoperim atitudinea
lor creatoare, să învăţăm lucrările Bisericii care ne transmite comoara
ei mereu nouă.
Cu toate acestea, studiul mai aprofundat al gândirii Părinţilor, o
oarecare identificare cu experienta lor, cu universalitatea lor, este
condiţia sine qua non pentru un teolog actual: o întoarcere la izvoare,
45. Sfânt•.•l Grigorie d:? !'l"!;nz, Or. XXXI, 25, 26.