Ortodoxia - Paul Evdokimov

262 ORTODOXIA
4. Veşnicul şi vremelnicul
Istoria se desfăşoară în timp şi se sedimentează în memorie.
Această capacitate de a transcende fracţionarea timpului stă la baza
"memorialului" liturgic, dar taina sa merge şi mai departe. În timpul
liturghiei, prin sfânta ei putere, suntem răpiti şi inăltati într-un
punct în care veşnicia se încrucişează cu timpul, iar în acest punct
noi devenim contemporani reali ai evenimentelor biblice de la
Geneză până la Parusie; noi le trăim concret, ca martorii lor oculari.
În timpul liturghiei, când auzim: "Acesta este trupul Meu",
acestea sunt chiar cuvintele lui Hristos care răsună în timp. Nu este
vorba de o repetare omenească, ci, prin această contemporaneitate
liturgică, suntem în comuniune 1
dincolo de timp, cu ceea ce
rămâne odată pentru totdeauna, cu ceea ce este veşnic, şi atunci
slujba dobândeşte valoarea vietii dumnezeieşti, iar biserica devine
locaşul ei. Creştinii din primele veacuri, cu realismul specific acelei
epoci, contemplau în mod natura/ lumea nevăzută, biserica inundată
de lumea de dincolo; "Acum toate puterile cereşti sunt de fată
cu noi"97. Ei vedeau norul îngerilor, iar în cel ce slujea, pe Hristos
în persoană. Atunci înţelegem acest cutremur sfânt, acest respect
fără margini, puternica senzatie că "acest locaş este sfânt", o
tradiţie nepreţuită, transmisă de la începutul creştinismului, din
generatie în generatie.
Când se deschide uşa împărătească a altarului, Împărăţia lui
Dumnezeu este chiar în mijlocul nostru. Cerul coboară şi credinciosul
se uneşte cu corul îngerilor ca să-I întâmpine cum se cuvine pe Cel ce
vine: "Iată pe Împăratul Împăraţilor care Se apropie".
În timpul slujbei Crăciunului, noi nu ne aducem aminte de
naşterea lui Hristos, ci asistăm cu adevărat la acest eveniment, adică
Hristos Se naşte în fata noastră. În noaptea de Paşti, cel Înviat apare in
fata credincioşilor şi aceasta îi îmbracă cu demnitatea apostolică de
martori oculari ai Învierii. Tot astfel, citirea Evangheliei din timpul
slujbei Învierii îmbracă puterea evenimentului însuşi.
97. Liturghia Darurilor mai inainte sfintite.