Ortodoxia - Paul Evdokimov

CREDINŢA BISERICII 209
pur simbol. Dar interpretarea liturgică, odată cu slujba sărbătorii lor,
arată că Adam este omul universal, Adam dintăi sau Adam Kadmon.
iar Lazăr este anticiparea profetică a invierii. Pentru Părinti, Vechiul
Testament era istoria cea mai concretă şi,în acelaşi timp.
preînchipuirea lui Hristos, tipologia evenimentelor mantuirii. Un tablou
religios zugrăveşte o realitate istorică foarte realistă, dar dimpotrivă o
icoană descoperă negrăita sa profunzime, chipul său metafizic. Cititul
biblic in Ortodoxie caută echilibrul, niciodată rupt, dintre aceste două
perspective: plecând de la tablou, se contemplă icoana43.
· 3. Problemele inspiratiei Sfintelor Scripturi
Sfânta Scriptură însăşi afirmă limpede insuflatea dumnezeiască:
"Toată Scriptura este de Dumnezeu lnsuflată" (Il Timotei 3. 15-17) -
"oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grăit purtati fiind de Duhul
Sfânt" (li Petru 1, 20-21), dar noţiunea de inspiratie-nu este uşor de
priceput. Înregistrarea mecanică a unei dictări, insuflarea divină· a
fiecărei litere, face din autorii Sfintei Scripturi nişte scribi pasivi. Acelaşi
automatism. sub formă mai îndulcită, reiese şi din noţiunea cauzală:
Dumnezeu este singurul autor - causa principalis - cauza primă, iar
omul - causa instrumentalis -, cauza secundară; în numărul infinit al
acestor cauzalităti care se inmultesc, adevărata participare omenească
este stearsă. Dimpotrivă, sinergismul răsăritean aduce o solutie de reciprocitate
care apără libertatea omenească. demnitatea sa de copil
căruia i Se adresează Dumnezeu · Tatăl său. Sfântul Vasile spune
limpede că Duhul nu suprima mintea celui pe care il inspiră. pentru că
un astfel de efect ar fi demonic44. Omenescul rămâne întreg în ceea
ce-i este propriu, dar insuflarea Duhului Sfânt îl îmbogăţeşte, îl inspiră
şi-1 orientează. În orice carte biblică, nu poate fi tăgăduită pecetea
geniului omenesc proprie fiecărui autor. Părintii subliniază cu toată
tăria (o dată ce s-a încheiat sarcina prea simplistă a apologetilor din
sec. 10 caracterul omenesc al autorilor.
Când omul ascultă cuvântul lui Dumnezeu, nu este niciodată pasiv,
există totdeauna o reac~ie activă, creatoare din partea lui, chiar în
însăşi receptivitatea lui. Desigur, autorii Cărtilor sfiate sunt autori
profeti, şi dacă opera lor îşi are izvorul în intelegerea intui!Wă a m~~ului
şi in luminarea harului, acesta, fidel principiului său, păzeşte întreaga
realitate omenească, nu o silniceşte. Orice profet primeşte misiunea
43. A se vedea Mgr Cassien. i- 1 lt(Jd.e qu Nouvea1..1 Testament dans I'Eg/ise
Orthodoxe. Bulletin de la Faculte libre de Theologie protestante de ,Paris, nr. 55, 1?56.
44. P.G .. 30, 121. .